Poezii despre bebeluși și suflet
poezii despre bebeluși și suflet.
Ană, Ană
Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.
Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.
Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vînt de toamnă
E pardosită lumea cu lumină,
Ca o biserică de fum și de rășînă,
Și oamenii, de ceruri beți,
Se leagănă-n stihare de profeți.
Rece, fragilă, nouă, virginală,
Lumina duce omenirea-n poală,
Și pipăitu-i neted, de atlaz,
Pune găteli la suflet și grumaz.
Pietrișul roșu, boabe, al grădinii,
Îi sînt, bătuți și risipiți, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
În care frunzele s-au îngropat.
Din învierea sufletului, de izvor,
Beau caprele- amintirilor,
Și-n fluierul de sticlă al cintezii
Se joacă mîțele cu iezii.
Deosebești chemarea pruncului în vînt
Cîntată de o voce din pămînt.
Născut în mine, pruncul, rămîne-n mine prunc
Și sorcova luminii în brațe i-o arunc.
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
... eu, doamnele și... Ovidiu
Scriptura poeziei când vine să ne doară,
Noi n-o putem percepe, atinge sau vedea.
Ea ne pătrunde-n suflet, ca pruncul în Fecioară,
Iar noi semnăm cuminte cu numele sub ea.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îi cere un sugar mamei
Îi cere un sugar mamei
să-și legitimeze sânul? Când o ființă umană adevărată apare
într-o comunitate, tânjind
după alte suflete, oamenii simt imediat în vocea lui
înțelesul lui EU SUNT APROPAPE.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun proslăvit
Tumult de speranță, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creștine!
Iertare celestă, pronie divină
Și-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluța iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire și crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristinel
Ochi frumoși,
Suflet curat,
Maica Domnului
Mi-a dat
Prunc din Ceruri
Minunat...
Să mă bucur
Neâncetat!
Băiețel voios,
Duios...
Ce-ar putea fi
Mai frumos
Când te trage
Viața-n jos
Și-ți merge totul
Pe dos?
Îngeraș
Cu zâmbet drag
[...] Citește tot
poezie de Mariana Bendou din Poezia culorilor (2012)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gânduri despre tată
Privesc cu ochii-n lacrimi... nu e tata!
Aștept să vină să-mi deschidă poarta,
Dar lacătele-s vechi și rudinite
Și iarba necosită... N-am cuvinte!
În loc de bun venit, un doliu-n poartă...
în gânduri, o căsuță fermecată
Și o fântână... nucul și aleea
Și-n poarta casei mama mea, femeia,
Ce ne-a crescut și ne-a-nvățat să fim
Oameni cinstiți și simpli, să iubim,
Să nu ne pierdem sufletul... Iar eu,
Eu am rămas slujind lui Dumnezeu.
Oh, tată, parcă vad ca-ntâia oară
Cum alergam să îți sărim în poală...
Te-ai dus! La tâmple alb, la suflet prunc...
De toate-aminte, tată, îmi aduc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Clipe sublime
De frunze vântul a golit copacii
Și crivățul de-o vreme dinții și-i ascute
Pădurile pustii rămase-s de-acum mute
În jurul sobei se-nghesuie ortacii.
E vreme doar de fluier și poveste,
La mare cinste de-acum e moșul bunul
Curând s-o coborâ iar din înalt Crăciunul
De el prin sfânt colind el astăzi ne vorbește.
Cu suflete curate în jur se-adună pruncii
Și-n glasul lor curat de clopotel
Colindul se înalță sus la El
Din dalba puritate și din albeața frunții
Și simți cum peste suflet pogoara-ncet seninul
Si clipa care curge e una cu sublimul.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind alb
niciodată fulgii care coboară din abundență
nu-ți vor cocoșa trupul
ba sunt așa de miloși că se leapădă
într-un plâns copilăresc și dispar discret
în sufletul tău ca un soi de recunoștință
că nu te-ai supărat ci i-ai primit cum se cuvine
în odaia sufletului tău pregătită să-l primească pe nou-născutul domn
al iertărilor păcatelor până în veac
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bebeluși și suflet, adresa este: