botanică şi copaci

Discursul

Era prima zi în care mă adresam
mulţimii!
Erau milioane
de plante
mii de insecte
sute de copaci
zeci de păsări
şi un om
cu dorinţa
unui câine de companie...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul toate lucrurile mor

Cu timpul toate lucrurile mor; pădurile văd cum
Cad arborii bătrâni, cum toate se destramă ca un fum:

Acel trunchi puternic care-a stat zeci de ani în picioare,
Dictator în patria lemnului, în veac nemuritoare,

Vreau să spun stejarul, tuturor plantelor supravieţuitor,
Se vestejeşte, moare şi se prăbuşeşte neatins de topor.

poezie de Robert Herrick, 1591-1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni

M-am întristat şi-am râs în multe rânduri
văzând copacii prefăcuţi în scânduri
şi globul verii suspendat în plante
ca un cercel spuzit cu briliante.
Grădini adânci de apă nestemată
voi virginale pajişti fără pată
pământ şi cer privelişti ce se-ngână
de aer de crepuscul de ţărână
albastră revărsare de petunii
cutremurată sub bătaia lunii
cearceafuri nupţiale de azur
izvoare reci cu clipocitul pur

poezie celebră de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci în iarnă

Cernelurile umede ale zorilor se topesc în albastru.

Pe sugativa de ceaţă arborii

Par un desen botanic -

Amintiri crescând în cercuri concentrice

Noian de verighete.

Necunoscând avortul, nici murdăria înşelăciunii,

Mai sinceri ca femeile

Ei nasc fără chin!

Gustând doar vântul, nestatornicul vânt,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Sylvia Plath
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atentatul

dacă mâncăm
mici foarte mici în familie
se zice că am fi canibali minimali? nu
de alta, dar
carnea provine de la un prieten de şcoală
din borneo pe stânga
aşa
care a tăiat un copac
iar tendoanele plantei, prăjite
în ulei de capac
parcă ne a
tentează...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie...

De-atâta răcoare şi ploaie
Şi brumă şi vânt şi polei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu braţele goale răsfrânte şi chei

Curg lacrimi pe creste şiroaie
Te lupţi să salvezi o umbră de tei
De-atâta durere pământul se-nmoaie
Şi fuge din calea stropilor grei

O plantă alintată-n odaie
Din glastra-culcuş priveşte spre-acei
Ce-o vară întreagă în straie
Bogate, de frunze, foşneau dumneaei

Apusul de toamnă îi prinde în ploaie
Şi plâng şi se apleacă peste alei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu braţele goale răsfrânte şi chei...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe sub pielea gri a indiferenţei
oraşului i-au crescut flori adânci galbene
sub unghia ruptă o bicicletă rulează
cercuri cu efect stroboscopic
se învârte peluza cu sori şi îngeri de vată
diademe de apă sărată stropi în încrustaţii fine
negre sunt toate rădăcinile ruinelor trecutului
în contrast cu lăstarii unui pom de sticlă
prin care se vede exuberanţa sevei
trecând prin toate nuanţele de ciment
o statuie vegetală o ciupercă cu buline de praf
într-o carte de botanică împietrită

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faptul zilei

întreagă lumea încape-ntr-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
şi din toate nervurile plantelor
printr-un tainic legământ
dreaptă se naşte o cale
e linişte în urmele de pe pământ
ziua de azi se rostogoleşte spre noapte
piatră de ametist în labirint

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac

Nu-mi mai pasc mânjii miezul copilăriei
La poalele dealului,
Cu urechea lipită de calea ferată
Şi plăcerea trenurilor care vor veni.
Plantele se îmbogăţeau de lumină,
Iar sufletul era uns cu ierburi.
Foamea era o emoţie care dădea în sete,
Apa se limpezea când bea regina florilor.

Nu mai sunt fetiţele care mă iubeau,
Nici privilegiul de a ignora
Ori de a nu şti
Ca ele urcă-n trupul femeii
Alungate mai devreme.
Sunt un copac pe care-l mângaie cerul
Cu o înţelegere
Aproape omenească,
La marginea vieţii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tucanul, urangutanul şi elefantul

O pasăre -un tucan-
C-un primat urangutan
Şi c-un elefant greoi
(niciunul de pe la noi),
În urmă cu generaţii,
S-au apucat de plantaţii.
A adus în cioc sămânţa
Pasărea, apoi maimuţa
În pământ a îngropat-o,
Elefantul a udat-o,
Iar azi, sub pomul rotat
Şi cu poame încărcat,
Strănepoţii stau la sfat.
Ar face şi ei la fel,
Însă la elefănţel
Trompiţa n-are supapă
Şi nu poate pompa apă,
Poamele sunt delicioase,
Seminţele uleioase,
Tocmai bune de mâncat.

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!