Poezii despre brazi și noapte
poezii despre brazi și noapte.
De-aș fi o frunză-n noaptea rece,
Voi, stele, lună, m-ați petrece?!
Voi, brazi, m-ați legăna-n hamace,
Când ceasurile bat buimace?!
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ieri și azi
Între ieri și azi
există întuneric.
Ai grijă să nu cazi,
că totul e vremelnic.
Între ieri și azi
e un apus de soare.
Privește printre brazi,
că mâine iar răsare.
Între ieri și azi
e noapte și-întuneric.
Tu nu poți ca să cazi.
Tu ești un om puternic.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinde, colinde
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiața se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.
Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Și al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Se crapă de noapte
... mă gândesc la tine
lăută de drumuri
cu imaginea ta pe retină
în ultimu-mi abur
cum darul
sub bradul necunoașterii noastre
deschide fereastra
se crapă de noapte
lumină...
poezie de Maria Pirlogea
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Latineasca păsărilor
Cânta o privighitoare-n brad.
Ce vorbă lungă!
O sau
I ar fi de ajuns,
un țipăt de ajuns ar fi;
Doamne, minunile tale,
cu un țipăt
O sau
I,
să le rostim s-ar cuveni.
Cânta o privighitoare-n brad
Și, din ceea lume,
cineva răspunde, cineva fără nume.
Întreaga noapte se țesu
dialog de aur între moarte și
privighetoare,
când lin, când mai tare,
ca o întrecere între da și nu.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vrut să mă schimb
Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,
L-am căutat cu lumânarea,
Înalt ca bradul, curat ca floarea,
Și care noaptea să doarmă tun.
Ce, cu mândrie, să-și zică: unul
Ca mine-n lume nu mai există.
Frumos, cu educație ateistă,
Poți să îl cauți să tragi cu tunul.
Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Și, pe de altă parte, vai ce păcat!
Nimeni n-a vrut să se dea pe mine
Și de-aceea am rămas neschimbat.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure și-n peșteri potecile,
gornicul nu mai vorbește.
Buhe sure s-așază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniștesc păsări, sânge, țară
și aventuri în cari veșnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinți.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Munți: cernire, tăcere și zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.
Liniștea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.
O, nașterea omului. Sub temei de stâncă
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbușit își zărește imaginea,
O paloare se trezește în odaia înăbușitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.
Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voi muri, iubite
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânți cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Și, dacă vrei, mă uită.
Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simți ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-și triste aria:
Și-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau să uit de toate.
poezie clasică de Christina Georgina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ăia din noapte
Tăcere oameni buni!
azi noapte este noaptea nopților,
hoții și vagabonzii sunt atârnați de grinda caselor
și sinucigașii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.
Ssst, tăcere! azi e noaptea nopților,
ssst tăcere!
Lăeții cu turmele lor trec calmi și calzi
pe alee sunt brazi
și lumea-i ascunsă în cripte
ssst, tăcere!
În balonul orașului mârâie vântul
Închis și tăcut
balonul se sparge,
toți hoții se aruncă și fură cu toții
toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile,
sinucigașii, otrăvurile, stâlpii, etajele,
sforile și săpunurile,
cuțitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună
[...] Citește tot
poezie clasică de Gherasim Luca din revista "Alge"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre brazi și noapte, adresa este: