Poezii despre brutalitate și existență
poezii despre brutalitate și existență.
Ce putem face?
când se poartă foarte bine, există blândețe în Umanitate.
o anume înțelegere și, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o masă, o bulboană cu
prea puțin conținut.
e asemeni unui animal uriaș în somn profund și
pe care nu-l poate trezi nimic.
când este activată se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăți injuste, crimă.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ne-am urât și ne-am iubit plângând
Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificați ca niște Criști
Cu paznici veseli pentru îngeri triști,
La marea invadată de meduze.
Ți-am poruncit brutal să nu te miști
Până-ți culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ți mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exiști.
Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Și mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă și fierbinte,
Când ne-am urât și ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada câinelui
... în balada lui tristețea e fatală
și dragostea de om, la nebunie
nu poate fi o așteptare mai totală
decât căneasca asta melodie...
și între noi și lumea animală
există absoluta armonie
nu poate fi o așteptare mai totală
decât câinească asta melodie
chiar dacă era noastră-i dijitală
chiar dac-acced roboții la domnie
nu poate fi o așteptare mai totală
decât câinească asta melodie
când va veni și clipa lui brutală
și se va stinge-n lînă agonie
divinități pentru iubirea lui totală
au să-l ridice, cred la rang de omenie...
poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântec de trei
Noi suntem doi, tu esti singura,
de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu.
Noi iti dam doua inimi;
una o tinem in mine, cealalta o tinem in tine.
Chipul tau il facem sa semene
cu chipul nostru,
asa cum monezile sunt aidoma
celor doua apasari brutale
ale tiparului care le naste.
Noi doi suntem doua ramuri ale tale,
una izbucnita spre luna
din dragostea pentru cer,
alta izbucnita din pantecul tau
din dragostea ta pentru pamant.
Noi si cu tine am vrut sa fim unul,
dar materia care uraste adevarul
ne-a pedepsit si ne-a facut trei.
Noi suntem doi si tu esti singura,
de aceea tu ne stapanesti,
de aceea tu esti regina
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșert
poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt
e-o minune și ochiul acesta imens
că a văzut timpul în formă brută
cum se întinde și se scurtează
ca un elastic vechi
o piramidă cu sfinx
stă de milenii sub un soare
și numără firele de sare ce-au crescut
pe obrazul lui Ra
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce putem face?
când se poartă foarte bine, există delicatețe-n Umanitate.
o anume înțelegere și, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o îngrămădeală, o mocirlă cu
prea puțin conținut.
e asemeni unui animal uriaș în somn profund și
pe care aproape nimic nu-l poate trezi.
când este activ se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăți injuste, crimă.
ce putem face cu așa ceva, cu această Umanitate?
nimic.
evită chestia asta cât poți de mult.
tratează-o așa cum ai trata ceva otrăvitor, vicios
și lipsit de minte.
dar fii prudent. ea a promulgat legi pentru a se proteja
de tine.
te poate ucide fără un motiv anume.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsura Spaniei
Am schimbat orașele de câteva ori
iar trecutul meu este-o lungă uitare
Noaptea precedată de umbre ajunge-aici
și-întotdeuna se dovedește inutil s-o repudiez
Voi muri într-o zi și cunosc atât de puțin despre viață
Viața este periculos de simplă
Viața viața simplă este brutală
Dar când vine inocentă primăvara cu capul descoperit
mă simt invulnerabil și iau iarăși totul de la capăt
Luna martie este frumoasă când se-apropie de noi
cu promisiunile primului pas spre vară
Sunt întreg în acea perioadă iar zilele devin ale mele
Eu nu reprezint nimic dar vara există
Inima mea cântă
Toate acestea sunt măsura Spaniei
viața viața mea atât de ciudată
poezie de Ruy de Moura Belo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin și tristețe (II)
E greu să exiști pe lumea asta făr-a fi băgat în seamă.
Toate celelalte lucruri se suportă mai ușor. O dușcă, două, trei
și impulsul de a sta și de a gândi de unul singur revine.
Nimic nu se poate împotrivi zumzăitului
de fond, de-aceea apare deodată miracolul
de-a te fi născut și de a te holba la un pahar. Iar munca
(pe omul care-i singur nu-l duce gândul la muncă)
devine iarăși credință, credința de-a crede că suferința e numai bună
pentru a te concentra și-a medita asupra ei. Și nu trece mult timp
și ochii nu mai privesc nimic în particular, întristați, parcă orbi.
Dacă acest om se ridică și pleacă acasă să se culce,
el va arăta ca un orb care s-a rătăcit. Oricine
ar putea sări de nicăieri și lovi cu brutalitate.
O femeie frumoasă, tânără ar putea fi văzută
sub un bărbat pe stradă, gemând
în felul în care o femeie a gemut odinioară sub el.
Dar acest om nu vede. El se îndreapă spre casă să se culce
și viața nu devine nimic altceva decât zumzetul tăcerii.
[...] Citește tot
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul Salvarii
Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii și-al tainelor cântec,
Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.
Eu las adevărul acesta să steie,
Ești cea mai fierbinte și dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.
Dă marea afară din casă și vino,
Nestinso, neblândo și iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că ești slăbiciune,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbătesc
E hărăzit într-un etern cuceritor
Capabil de-adieri încântătoare;
De-a ține-n brațe firicel de floare
Sau de-a zdrobi dușman, biruitor.
E suflet oare sau e-un tot cu trup
De armăsar, asiduu nărăvaș.
E-o minte abilă ce ideile-i erup
Și-l face trubadur dintr-un arcaș...
E-apărător de teritorii, chiar și cade
Răpus de-amor pentr-o iubită castă
Ce-o ia să-și facă darul de nevastă
Sau moare-n pas de marș printre parade.
Nu-l dor rigolele din frunte,
Nici șanțurile adânci de pe obraji...
Își strânge maxilar ce și-l ascute-n gaj
De îndârjire sau săruturi multe, multe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre brutalitate și existență, adresa este: