brutalitate şi moarte

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând

Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Până-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine,
întreaga amintire de când eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic daţi-i foc,
vedeţi că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârşitul nostru vine sfârşitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte şi noroc.

Mai scriu aici ca banii găsiţi prin buzunare
să-i îngropaţi cu mine ca semn că îi detest
şi ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,

să m-aşezaţi în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n faţă, cu lumea în spinare.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintindu-mi de Clopoţelul Auriu

Devastat şi bolnav – un om trecut de patruzeci de ani;
Frumoasă şi nevinovată – o fetiţă de trei ani.
Nu un băiat – dar foarte dragă:
Sentimente alinătoare – din când în când câte-un un sărut!

Apoi a venit acea zi – fost brutal smulsă de lângă mine;
Umbra sufletului ei pribegeşte pe undeva.

Iar când îmi amintesc cum, chiar înainte de-a muri,
Începuse să gângurească mici sunete, să lege cuvinte,
Îmi dau seama că legăturile de carne şi de sânge
Nu fac decât să ne pună pe umeri mari poveri
De dureri şi de regrete.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare înspăimântătoare

dumnezeu nu ştie să danseze
dumnezeu ne rupe coastele ce dracu'
puţin curaj să ne fi lăsat pe toţi odată să nu devenim pe rând
dar dumnezeu nu vrea să pară şi feminin
are ciocane sau cu ce dracu' frânge el oase dumnezeule
el este brutal
imaginea lui reprezinta durerea
şi-atunci
să dăm timpul înapoi
dumnezeu este mort
dumnezeu este pierdut
şi tot ce-i urmează
galopul unui cal cu piciorul rupt.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşii au dovedit şi în războiul din Ucraina, din 2022, că sunt primitivi, barbari, beţivi, criminali, violatori şi tâlhari (pamflet scris la 100 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia)

Spuneau bunicii, gospodari,
Că ruşii-s cei mai mari tâlhari,
Că îţi luau ceasul şi moşia,
Şi că îţi violau soţia.

Spuneau bunicii, expresivi,
Că ruşii-s cei mai mari beţivi,
Că beau atât aceşti mişei
Pân pică jos, pişaţi pe ei.

Şi astăzi rusul, necioplit,
E pus pe furt şi tâlhărit,
Cu tancul fură frigidere
Şi tot ce-i pică sub vedere.

Şi astăzi ruşii sunt beţivi,
Brutali, barbari şi primitivi,
Şi beau de sting aceşti mişei
Pân pică "morţi", pişaţi pe ei.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minerva Jones

Eu sunt Minerva, poetesa oraşului,
Hăulită, batjocorită pe stradă de toţi neciopliţii
Pentru trupul meu greoi, ochii saşii şi mersul legănat.
Totul s-a petrecut când "Măcelarul" Weldy
M-a capturat după o urmărire brutală,
Abandonându-mă apoi în soarta mea cu doctorul Meyers;
Şi am alunecat în moarte, amorţind de la picioare în sus,
Ca cineva care intră adânc, apoi mai adânc într-un curent de apă rece ca gheaţa.
Se va duce cineva la ziarul oraşului
Şi va alcătui o carte din poeziile pe care le-am scris? –
Sunt însetată de dragoste.
Sunt flămândă de viaţă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim, separat, viaţa

Mi-e dor... Rănile dor
Că nu-mi eşti alături
Prea deasă e ceaţa
Şi de urât înnebunesc,
Iubim, separat, viaţa

Ne-ncearcă gânduri de mătase
La joc de zaruri agresiv
Râvnim secret la şase-şase
Şi jubilăm fără motiv

Iubim, separat, viaţa
Am uitat ce-i aia-mbrăţişare
La braţ, sacoşa: facem piaţa
Şi ştim demult, se mai şi moare

Doamna în negru îşi ascute coasa
Şi seceră brutal fiinţe-spice,
Bat clopote, e-ndoliată casa,
Nu-i nimenea în jur să ne ridice...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce putem face?

când se poartă foarte bine, există delicateţe-n Umanitate.
o anume înţelegere şi, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o îngrămădeală, o mocirlă cu
prea puţin conţinut.
e asemeni unui animal uriaş în somn profund şi
pe care aproape nimic nu-l poate trezi.
când este activ se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăţi injuste, crimă.

ce putem face cu aşa ceva, cu această Umanitate?

nimic.

evită chestia asta cât poţi de mult.
tratează-o aşa cum ai trata ceva otrăvitor, vicios
şi lipsit de minte.
dar fii prudent. ea a promulgat legi pentru a se proteja
de tine.
te poate ucide fără un motiv anume.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degustare leită cu moartea burlescă

În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Şi-nlătură brutal orice cutumă.

Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,
Pândeşte-mă cu buza coaptă, grea,
Şi degetele tale în perechi
Să-mi dezvelească sânul de cafea.

Pogoară peste mine duhul sfânt,
Al unei păcătoase Magdalene,
Şi-apoi să plămădească din pământ
Cireşe-ngenuncheate pe sub gene.

Veneţii se deschid pe coapse reci,
Gondolele în mine se opresc,
Păunii ţipă lung, iar dacă pleci
Măcar să mă ucizi la ceas burlesc.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu nu înţeleg multe lucruri
ce par a fi simple şi nu sunt
cum ar fi de exemplu
scânteia de început
naşterea moartea această
trecere aproape brutală
prin zeci de anotimpuri incerte
din coapsa evei sâsâitul şarpelui
raiuri promise abandonate
îmi fac semnul crucii pe buze
accept desprinderi masive
din calota polară pentru că simt
cu instinctul acela primar
tragedia supravieţuirii
încă o dată îmi fac semnul crucii
pe frunte în dreptul inimii
şi tot nu înţeleg de ce mi-au fost daţi
ochii aceste fântâni larg deschise
înspre centrul pământului

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!