Poezii despre câini și prezent
poezii despre câini și prezent.
Învață din ieri, dacă poți,
Învață din azi și din mâine,
Să-i poți sfătui pe nepoți,
Să nu aibă viață de câine.
catren de Mihaela Banu (17 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui ticălos
A fost crud și vicios,
N-a trăit de azi pe mâine,
A trăit ca ticălos
Și murit-a ca un câine.
epitaf de George Budoi din Epitafuri (4 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Victor Crăciun
Acolo pe unde
Trecuse ieri Podul de Flori,
Fericirea lui de o zi,
Azi parcă s-au înnodat,
Ca niște câini,
Toate frontierele
Dintre lumi.
Crește din nou
Suferința noastră
Ca un Prut revărsat.
Doamne,
Ce vor fi având cu noi?!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Ocult politic
Sau făcut stăpâni pe lume
Niște mincinoși anume,
Fără scrupule și nume,
Care-au știut să ne sugrume
Orice drept și-orice renume
Și din copilași frumoși
Fac o specie de hidume
Răbdători și întunecoși
Care acceptă orice ciume,
Ca cățeii credincioși.
Și-am ajuns azi că "jupânii"
Ne-au făcut neputincioși
De purtăm bosal ca câinii
Declarați periculoși.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții
Adăugat de Anuca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo - Flămânzi de putere...
Observ cu tristețe că lumea de azi,
în care câinii celor bogați
mănâncă mai bine decât săracii,
este obosită
și confuză,
pierdută în mizerie
și disperare,
că soarta noastră trece din mâinile unora
pe mâinile altora
flămânzi de putere.
poezie de Camelia Oprița din Ecce homo (2007)
Adăugat de Teodora Marinescu Realitatea Plus Precedentemente
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas
Zid dărăpănat
Eu m-am întrebat
Astăzi că de ce
Nu s-a spânzurat
Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frânghie...
S-ar fi legănat
Ca o pară coaptă
Și ar fi lătrat
Câinii de pe stradă
S-ar fi adunat
Lumea să o vadă
Și ar fi strigat
,, Vezi ca să nu cadă".
Aș fi încuiat
Lacătul la poartă
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Sapte manifeste DADA. Lampisterii - Omul aproximativ" de Tristan Tzara este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Naiv...
... aștept, iresponsabil, mâine,
o nebunie în neștiut
-de parc-aș fi un câine
doar, lătrătorul mut-
neștiind despre cuvinte,
gol cap se năpustind,
naivitând cuminte
în trecerea fugară,
ce-ai crede-o veșnicie,
cum liniile-ntr-o gară,
la fel sperând să fie
și viața; nu un azi,
doar după, un amânat,
trecut, uitat să arzi...
un biet handicapat,
naivul neînștiințat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi
Ziua de ieri s-a ținut după mine crezând,
ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viața mea -
Și la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.
S-a pierdut neputincioasă și pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.
Cine și-a pierdut o zi cât o viață
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă
ceață.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Fidelitate
Boul, vaca și vițelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâlniră cu cățelul
Din ograda-nvecinată;
Și văzându-l, lucru mare
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar și vițelul
Să rosteasă-o vorbă, două,
Însă după cum 'e felul
Privea ca la poarta nouă.
Însă vaca-nțelegea
Dovedindu-se mămoasă
ȘI a vrut acas' să-l ia
în ogada ei frumoasă;
La sfârșit, sătul cățelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
A lătrat să-l lase-n pace;
[...] Citește tot
fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de mândru ea mergea
Atât de mândru ea mergea
și-atât de galeș, singuratic.
Vedere mult prea mult avea
albastru ochi al meu apatic.
Atât de tandru mirosea
când nara mea de bot de câine
mult lungă o adulmeca
și azi și mâine.
Atâta viață amărâtă
stătea în ea mai râsă-plânsă
atâta lapte de cucută
aș fi băut de doruri însă
ea s-a fost dus, ea s-a fost dus
doar de la mine
și doar o vorbă nu i-am spus
în veșnicie.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre câini și prezent, adresa este: