Poezii despre cărbune și lumină
poezii despre cărbune și lumină.
Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
miriști galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
și mohoare de rugină.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.
(...)
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minerească
Orice bucată de cărbune
poate spune
unde-a avut culcușul
cât e de greu urcușul
în colivia plină
cât e de lungă calea către soare
săpată-n ani lumină
ani sudoare.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
miriști galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
și mohoare de rugină.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.
Iar când soarele străbate,
luminând peisajul vast
de dreptunghiuri colorate
într-un limpede contrast,
Saltă-n valuri jucăușe
și foșnește lung sub soare,
cu mătasă la pănușe,
mămăliga viitoare...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezența ta
Te-ntrebi adesea îndoită care-i tîlcul
intrării tale-n sfera mea.
Să fii aș vrea nemulțumită de răspunsul
pe care apa-n murmur ți-l va da.
Adaos de lumină la caratele amiezii
și enigmatic spor la tot ce e ascuns,
să fii de față împlinire lipsei
lăuntrice mi-ar fi de-ajuns.
Prezența ta răscumpără un continent iubit,
ce adineaori a căzut învins,
ca un cărbune într-o apă
pentru vrajă stins.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost?
Tu ai fost vreodată-n mină
Să scoți aur și cărbune
Care ne aduc lumină?
Atunci nu știi ce e pe lume!
Ai mâncat tu mămăligă
Din făină de porumb?
Poate de-aia îți e frică,
Și ai în picioare plumb!
Ai băut vreodată apă,
Din izvorul cu țârău?
Apă bună, apă plată,
N-ai băut? Să-ți pară rău!
poezie de Mihai Leonte din Armonii majore (2010)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Făptură nouă, iată pe frunte
întâia lumină te-a uns!
Pe noi repede soartă ne mână
- tu fără pas ne-ai ajuns.
Făptură de nicăiri coborâtă-n
imperiul mumei,
auriu, tânăr, proaspăt ulcior
rupt din coastele humei!
Griji, biruinți și uimiri încercând
în preajma ta sta-vom ades.
Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea
cu care tu azi ne-ai ales.
Sus stelele cele mai treze
aprind cărbuni de diochi.
Subt strașina vremii vei crește
încet, ca o lacrimă-n ochi.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vești din lumea cealaltă
+
icoana luminoasă a măreției sale!
memoria mergând pe amprentele lumii...
+
structura disperării. încetinește.
inima nebuniei!
+
expresionism nenumit.
cei 7 magnifici.
+
(semnal verde: sfântul nichifor
din singurătate)
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul din urmă
Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură și besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Și plânsu-i-au durerile în glesnă.
De vreme îndelungă-i călător
Cu pietrele și roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.
A năzuit o țară de povești
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngerești
Și verile cu umbră de cărbune.
Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belșugul,
Din cupe să hălădue - și rob
Ca neaua să-i lucească meșteșugul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prorocul
Ardeam de sete sufletească
Într-o salbatică pustie
Si o fiintă îngerească
Mi s-a ivit în cale mie.
Cu sase aripi, luminoasă,
Usor de ochi mi s-a atins,
Ca la o pajură sperioasa
Vederea mea mi s-a deschis;
Urechea mea mi-a pipăit
Si vuiet mare-am auzit:
A cerului cutremurare
Si zborul îngerilor sus
Si a juvinelor de mare
Miscări: întors, rămas si dus.
Si serafimul luminat
Deasupra gurii s-a plecat,
Mi-a scos răutacioasa limba,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din trup în trup
Din trup în trup cobor ca pe o scară,
văzut de nimeni; ruguri lângă ruguri
pe cele mai de jos mi le-nconjoară,
Devremele-n azur năștea semințe
de păsări în rotire; nenăscut,
un trup al meu creștea printre ființe,
primul meu trup, rămas necunoscut.
Mi-e frigul, apă, iar târziul, pâine; număr
văzut de nimeni cercuri în cărbuni;
și lunec spre fierbinte pân- la umeri,
simțind îmbrățișarea vastelor genuni,
Supune-te, tu, oarbă necredință
luminilor din temple ascunse în statui,
vegheate încă între vechi nisipuri
de ochii fără somn ai nimănui,
Din trup în trup cobor ca pe o scară
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cărbune și lumină, adresa este: