Poezii despre cărbune și negru
poezii despre cărbune și negru.
Alb și negru
- A venit și primăvara!
A exclamat negru cioara;
- Ce păcat, vai ce păcat!
Un om alb a exclamat
Era omul de zăpadă
Cioara n-avea ochi să-l vadă
El, în loc de ochi, avea
Doi cărbuni negri ca ea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
Ah, adeseori aș vrea să chem ca odinioară
înăbușitoare amiezi și nori ruginii
verdeața lacomă și bucuria fructelor
alcoolul privirilor mătasea sfâșiată
lumânări picurând pe catifeaua nopții
strălucirea umărului femeii negrul cărbunelui
mercurul melancoliei de periferie explozii
de grenade de râs de motor sau de mânie
în zadar aș vrea fie că vorbesc fie că scriu
nu există metafore, există numai un gust de sare
nu există minunate culori există doar pământul greu.
poezie de Adam Wazik din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menire
Privesc drumul și pădurea
Privesc cerul, privesc Luna
Privesc norii, privesc ziua
Oamenii trecând aiurea
Apoi cel căzut în mine
Se frământă și cuvântă
Scrie pe ceva, și uită
Umplut de amărăciune
Rând pe rânduri din ziare
Slove peste slove care
Mâzgălesc nu la-ntâmplare
Sângerând cerneala-albastră
Peste negrul de cărbune
Ce povesti și câtă lume!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorile foamei
Foame-a mea, tu, Ană, Ană,
Pe asin pornește-n goană!
De mai am poftă de ceva,
Pământ și pietre aș mânca.
Din, din! Ce bine-i să mănânci
Văzduh și fier, cărbuni și stânci!
Foame-a mea, te du și paște,
Iarba sunetelor, hai!
Cu veninu-i să te-mproaște
Volbura, pe plai!
Mâncați
Pietrele sparte de vreun nevoiaș,
Și lespezile din vreun vechi lăcaș,
Și bolovanii - de la Potop rămași -
Pâini așternute-n văile golașe!
Foame, e văzduhul negru parcă;
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau alte dimineți!
privesc prin geam fără mine
colbul cerului-n roșu
ridică
durerea orizontului cel rece
întoarcerea ce mă așteptă
suspinul răsăritului de mâine
geometric drumul ne-ndoaie
destinul ne-a devenit un prea mic cerc
linia dreaptă nu ne mai știe
am uitat să încercăm a mai fi drepți
beau negrul cafelei din noapte
frânturi de gânduri în săgeți
mă-ntorc
noroiul pentru unii strălucește-n cărbune
și arde-ntrun roșu de sânge în gropi
degetelemi sunt oase uscate
nu-mi mai refuză nici amâgirea
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între alb și negru
Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viață,
alb mi-a fost și destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni și clipe,
dorind mereu
să las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era și trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieții
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămășițele apoi
prin cenușa și scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb și negru mereu,
puritate și vise curate
zdruncinate de negrul din viață
lăsând în urmă un alb obosit
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul victimelor din minerit
Își descleștează falca de cărbune,
Ademenind în ea, hulpava mină,
Orfanii de noroc și de lumină,
Pe care-atât de fragezi îi răpune.
În galerii, ajunse gropi comune,
S-au înfrățit cu iadul, fără vină,
Să-și ia o pâine neagră, pentru cină,
Din leafa cu miros de-ngropăciune.
Când liniștea se spintecă, afară,
Vuiește-n noi un murmur abisal
Ce-acoperă și marșul de fanfară,
Iar soarta, la al vieții madrigal,
În Valea Jiului a câta oară!
Adaugă un nou acord final...
sonet de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Levitație
ce-am pățit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine...
mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni...
sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cărbune și negru, adresa este: