căsătorie şi vecini

Haiku

moşul nu vine -
vecina la braţ cu soţ
cam tinerel

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamsia

Hamsie friptă,-n general,
Mănânci când mergi pe litoral,
Dar şi acas', la prânz sau cină,
De ai soţie gospodină,
De nu, mănânci la vreo vecină...

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezolvare fericită

Avid de bani şi nu puţin,
Tănase n-ar fi preferat
Da-n cheltuieli netemperat,
Se-mprumuta pe la vecin
Recent, cuprins de dor şi chin,
C-o jună el s-a însurat
Şi ca un soţ manierat,
Nevasta îşi iubea din plin
Dar îşi struni curând avântul,
Căci vârsta îşi spunea cuvântul
Atunci, lucid, puţin bigot,
Şi soaţei observându-i chinul,
A hotărât, cu bani cu tot,
Să împrumute şi vecinul.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care ştie ce vreau

ce fericit e un vecin!
reuşeşte să care
o sacoşă ostenitoare peste liniile de
tramvai - se arată
în zare totul e orb - p
lânge cu căutare o călătoare
de bine de luat de soţie
(?!) -
doar aşa
pentru pulpele ochilor mai
curând musculoase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia înecată

Pe mal şezând
Plin de-ntristare,
Eu petreceam prin gând
Pe rând
Necazurile vieţei solitare.

"Ce trai
De rai
A fi căsătorit!
Ce dulce armonie
Să tot iubeşti necontenit.
Fiind mereu iubit
Cu duioşie!
Mai în sfârşit
Şi mie
Îmi trebui o soţie,
Să mor—de bucurie!"

Deodată
Iată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era arzând, vecina

Moşule, te-am ascultat,
Aseară am fost în sat,
Nu departe, peste gard,
Să ard la vecină-n pat.

M-am simţit Fătul Frumos,
Tânăr şi năbădăios,
La-ntuneric, pe tăcute,
Am făcut reprize multe.

Dar când a fost ca să plec,
Am văzut că-s mare bleg,
Nu era arzând, vecina,
Era Ea, s-o bată vina!

Era zău, soţia mea,
Vruta-am să nu fiu cu ea
Şi de bunul Dragobete.
Mi-a spus: mă trişezi, băiete!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pupături, de 8 martie

Vecina, pentru care ard,
Cum virusul colindă glia,
Şi-a pus fotografia-n gard
Să-i pup, de-acum, fotografia!

Dar câinele, văzându-i poza,
Se zbate-n lanţ, apoi, îl rupe;
Am înţeles: sfidând viroza,
Precis, şi el ar vrea s-o pupe!

Şi, peste-atâta sărbătoare,
Din curtea mea, de data asta,
Cu bătătorul de covoare,
Mă pupă, drăgăstos, nevasta!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua

Iţic şi a lui soţie,
Cumpăraseră de-un an
Casă şi gospodărie
Peste drum de Avidan.
Vecinul, burlac cu state,
Îşi făcuse-un obicei
Din a sta la geam, pe coate
Şi-a privi după femei.
Tocmai de aceea, Sara,
Îi spuse soţului ei:
- De când a dat primăvara,
Zău am intrat la idei ;
Fata noastră, iaca are,
Şaisprezece ani, colea,
Şi-acest Avidan, se pare
E amorezat de ea.
Toată seara stă-n fereastră
Şi înghite în gol, mut
Când fata noastră măiastră
Vrea să intre-n aşternut...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Dumitru Monacu (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Monacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţuica e medicament (Gazel umoristic)

Viaţa mi-a schimbat destinul,
Cunoscându-l pe vecinul,

Că şi lui îi place ţuica,
Dar mai neagă... Cabotinul!

Bem din zi până în noapte,
Ca să ne-necăm veninul...

Lui, iubita lui nevastă
I-a trădat cumplit căminul,

S-a iubit o viaţă-ntreagă
Până o prindea leşinul,

Şi cu mine, şi cu naşul,
Însă a fugit cu finul.

Ţuica e medicament
Şi ne amorţeşte chinul.

poezie de Mirela Grigore din Un râs asumat
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecin

Maşina lui e parcată în faţa casei.
Niciodată nu s-a mişcat de-acolo. E un
animal de companie?

Când se duce să-şi ia ziarul de dimineaţă
trasează la colţul porţii
un perfect unghi drept.

Ce face el acasă? Stă în poziţie de drepţi?
Sau stă pe hol
asemeni unui cuier?

Soţia lui ştie că s-a căsătorit
cu o diagramă? Că se culcă
cu o palidă amprentă albastră?

Când l-am întâlnit prima oară
m-a întâmpinat cu un zâmbet
pe care cred că l-a cumpărat de undeva.

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!