Poezii despre cătușe și inimă
poezii despre cătușe și inimă.
În două vorbe
lumini ivesc alături
o pajiște de umbre
poem scriind pe-omături
uitat de cele sumbre
cătușe de privire
ni-l ferecau în inimi
și fără-mpotrivire
eram tăcuți și minimi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentiment
O arsură îmi cuprinde trupul
Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.
Mă deschid încet, încet
Rațiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.
Aripi noi mi se deschid,
Înălțându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătușat intr-un mare vid!
poezie de Miron Iustin (24 iulie 2016)
Adăugat de MIRON
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțire
tocmai acum
ghioceii scot capul
din pătura roasă
de molii
aruncată
peste inima mea
picioarele se ghemuiesc
într-o îmbrățișare
solitară
și întunericul
seamănă tăcere
pesemne trăirile
încătușate
au făcut
rădăcini.
poezie de Romița Mălina Constantin din Însemne
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros 1
Am bătut din ușă-n ușă
Pe la doctori prin spitale
Inimii i-am pus cătușe
Moliciunea vorbei tale...
Pe la babe-am fos, la vraci
Pe la popi, în catedrale...
Între ingeri si-ntre draci
Sunt vândut iubirii tale!
Și n-am liniște, nici somn -
Când mi-e rău, zic că mi-e bine
Floare dintr-un vis de Domn,
Legănat în dor de tine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciob
Cu mâinile însângerate,
strângând un ciob din inima ta,
îmi descopăr rana...
E caldă și încă virgină.
Durere sublimă!
M-ai încătușat cu zale sfințite,
vampirul din mine geme
și sufletul se zvârcolește neputincios.
Ia-ți ciobul înapoi. Nu-l vreau!
Departă de mine paharul ce mi-l oferi,
Sticla iubirii urlând de dureri
Sparge-o în cioburi tăioase și reci,
Dă-mi azi doar unul, mâine altul, în veci
Câte unul....
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul...
E lumina-n întuneric
Minunat luceafăr-veșnic
Infinitul vede-n vreme.
Harul inimii vremelnic
Are darul de a cerne
Izvorul nesecat de apă cristalină.
El, curge-n suflete prin vreme,
Maestuos prin unda de lumină
Inimi spre iubire ca să cheme
Nemărginita-i strălucire
E-n univers încătușată
Sub norii ce mai zăbovesc
Căutând lumina să-i abată
Urma Luceafărului nu piere niciodată.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinitiul vede
E-n înălțimi de neînvins
Minunat luceafăr veșnic
Infinitul vede-n vreme
Harul inimii vremelnic
Are darul de a cerne
Izvorul nesecat de apă cristalină.
El curge-n suflete prin vreme
Măreția-i unda de lumină
Inimi spre iubire ca să cheme.
Nemărginita-i strălucire
E-n Univers încătușată
Sub norii ce mai zăbovesc
Căutând lumina să-i abată.
Urma Luceafărului nu piere niciodată!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie tu m-ai învățat
Să las ploile să mă spele
Și umbra verii ce-a fost
Și anii tinereților mele
Să las vântul să răscolească
Noianul de gânduri și vise
Suspine încastrate în suflet
Și rânduri ce nu au fost scrise...
S-adorm încătușată de brațe
Ce mistuie trupu-n visare
Pe dinafară și pe dinăuntru
Nisipuri mereu mișcătoare...
Să înțeleg că ne scriem povestea
Cu fiece gând și privire
Fire dezlegate încet
Din inimi sau din amintire
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbul inimii
[priveghi în lacrimă]
verbul în care mă mișc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipsește țipătul
vântul din velă
încătușat
ticăie
inima ta învață să iasă din mare
din șolduri legănate curg voluptăți striate
surpă curcubeie însângerate dinții mei scăpați din varnița morții
lumea întinsă pe-o roată pătrată
își caută în tortură
echilibrul
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmări...
Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,
La poarta încătușată a inimii lovite cândva
De trăznetul viu, aprins dintr-o dulce sclipire...
Zăresc desprinsă din ceață umbra ta...
Și pașii tăi...urmându-mă prin negura tăcerii,
Aleargă spre ultimul val de iubire din trecut
Și rătăcind în noapte se lovesc de zidul durerii
...ce tu l-ai ridicat prin ultimul sărut!
poezie de Roxana Grigorescu
Adăugat de Roxana Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cătușe și inimă, adresa este: