castele şi moarte

Castel medieval

Condamnă toţi şi numai unul iartă,
Când toţi vorbesc se-aude cel ce tace,
Dă semne de cădere şi de pace,
Dezamăgita, tulburea mea soartă.

Ce vremuri de vremelnicii sărace,
Mi-am dejugat şi tidva lângă poartă,
Şi-acum aştept voios în noaptea moartă
Pe cineva să vină mai încoace.

E un tiran - de tirania pâinii -
Aicea în castelul fără geamuri
Şi tigrii lui domestici sar în hamuri
Şi-n lanţuri lupi se gudură, nu câinii.

Miroase a pustiu şi a cenuşă,
În beciuri e-o uzină de cătuşe.

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul: Totuşi, iubirea (1980-1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire...

Un trai de zăbavă în van
Şi lăuntric...
Un trai la un capăt şi fad
Într-un pustnic...
Cutezanţă de fier, vârfuită
Prin umblet,
Deviere scurgândă,
Movă de urlet...
Mâini tremurânde de-alean,
Şiraguri de glod,
Coşciug de petale, de foi,
Clişee în rod...
Stindard îngropat, castel,
Bântuire...
Emoţii scrutând
Prin moarte...
Iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paragini...

Pe-aici,
A fost pământul binecuvântat
De trei vlădici
Şi de-un mitropolit primat.
A fost odinioară şi-un castel
Cu brâu multicolor de portolac.
Şi-n fundul parcului, un lac
Cu nuferi de argint pe luciu de oţel.
A fost...
Acum, abia se mai cunoaşte
O baltă părăsită, la o parte,
Singurătatea strigă din apele ei moarte
Spre cer, cu glas de broaşte.
Şi numai calul-dracului,
Prin liniştea săracă dimprejur,
Atinge faţa lacului
Cu aripi de azur.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol în aer liber

Don Quijote
a însămânţat
grădina
din
spatele
castelului

Cu
mori de vânt

Lumea
s-a
strâns

Aşteptând
răbdătoare

Sfârşitul
primăverii

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (20 ianuarie 2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anamneză

Castelul mi l-am construit departe
De ţărm, de naufragii şi de nereide,
Pe stânca albă alge moarte
Ce muşchiul verde îl pot ucide.
În porţi îmi bate timpul desfrunzit
Se uită peste umăr vanitos
Vrea să doboare ziduri, mânios
Dar muşchiul ce mă îmbracă a înflorit.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcare postumă

Pe când tu vei dormi, frumoasă-ntunecată,
De-a pururi, în funest şi negru-aşezământ,
Când îţi va fi castelul - o groapă-adânc săpată
Şi-alcovul - doar o hrubă in jllavul pământ,

Când huma îţi va stinge a sânului văpaie
Şi şoldul care-ascunde prea galeşe mlădieri,
Când lespedea va-închide a inimii bătaie
Şi-a mersului ispită, golindu-te de vreri,

Mormântul, bun prieten cu setea-mi infinită
(- Căci pe poet oricând îl înţelege huma -)
Îţi va-îngâna în noaptea pe veci de somn lipsită:

"Nedemnă curtezană, la ce ţi-e bun acuma
Că-n viaţă, ce plâng morţii nicicum n-ai vrut să ştii?"
Şi-n trupul tău un vierme - regretul - va scobi.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu etern

M-ai pierdut şi este inutil
să mă cauţi...
Ploaia curge încet
prin acoperişul inimii tale,
pulsând în ritmul toamnei...
Valurile sparg fortăreaţa
castelului fermecat,
inundând cea mai sigură
ascunzătoare a sufletului
meu...
Moartea şi clipele ei
de maximă dominare
pun stăpânire pe gândurile
mele...
Doliu etern...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel de ceară

De azi îmi cobor dorul în chitară,
Dau versului un chip de pergament
Că sufletului greu, ca de ciment
Îi vine a muri-n fiece seară.

Pe trupul ce-mi e însuşi o povară
Nu şade bucuria sediment,
Pe el nu aş plăti măcar un cent
Să-l am îngenuncheat încă o vară.

Iubirea-i un castel frumos de ceară,
Sărutul e doar sport de agrement
Cu gustul lui dulceag nepermanent
De care şi chitara va să moară.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi oraşul

peste paşii fermi, haosul
coborat în strada
pedepsită cu neoane
dărâmă castele
luminate de licurici cu sângele lor,
fetusi atrasi de stelele fierbinţi
locuiesc într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina scapă de ceaţa
ce ne ucide ritmic memoria cu parfumul florilor,
efemeride ne asaltează cu moartea clipei,
concepte ideologice mărşăluiesc
pe biciclete vopsite democratic oferite
bicepşilor învingători, în toiul nopţii
viaţa joacă cu numere iraţionale
la ruletă,
pătat
adevărul sucombă la naştere
ca un făt avortat.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei frumoase

Îmi trec prin gând aleatoriu
Arome de haşiş, femei frumoase
În transparenţe de mătase
Prin mari castele de ivoriu

Şi cum, plutesc lascive prin odăi
Cu miros de ambră şi de mosc
Le privesc dar nu le recunosc
Ascunşi pe după draperii, călăi

Dac-aş întinde-o mână, le-aş atinge
Dar stăpânit de-o lene suverană
Cadânele ca un balsm pe rană
Şi un păcat spre ele m-ar împinge

Dar vin piraţi cu săbiile curbe
Se clatină seraiuri în oglinzi
Şi tremură păienjenii pe grinzi
Şi cade înserarea peste urbe

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!