Poezii despre ceară și foc
poezii despre ceară și foc.
Cu pleoapele muțeniei
mi se răsucesc lumânări
din ceara timpului
chefuind
pe amnarul junghiului
setea de rău purpuriu
mi-a-mplântat
în bubele milosteniei
amarul mioapelor amintiri
despre hohotul de foc
al râsului de apoi.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O decizie
O răscruce unde poate duce
Drumurile se unesc cu cerul
Lumină agățată-n vânt să urce
Pâlpâia viața liniștită și greul
O decizie punsă -n balanță
Când sufletul îmi este obosit
Bat palma cu cerul fac alianță
Pornesc pe acel drum înflorit
Timpul se curge se topește
Gândul purtat pe aripă în nor
Durerea în flacără se sleiște
Cu ploaia dansez și-mi-e dor
De-o fi lumina să se stingă
Și sufletul să-mi stea în loc
Ceara lumânări să se scurgă
Trec răscrucea de-ar fi prin foc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel eminescian
Nostalgic scriu la lumânare
Și ceara plânge-n scrisul meu;
Suspin și-l cânt pe-acela care
A fost și fi-va Prometeu.
...
O mică flacără e-n stare
S-amestece idei cu seu;
Nostalgic scriu la lumânare
Și ceara plânge-n scrisul meu.
...
Un pâlpâit, o ezitare
Și tot ce fac devine greu,
Pe cer LUCEAFĂRUL răsare
Sclipind duios în timp ce eu...
.................................
Nostalgic scriu la lumânare.
rondel de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea cea mai bună
Mă topesc în focul amintirii
Și ard ca ceara lumânării,
Mai am în minte trandafirii
Pierduți în marginile zării.
Nu știu în care zeu să cred
Îl rog pe Creator să-mi spună,
Care e drumul meu cel neted
Sau care-i calea cea mai bună?
Tot întrebând, timpul trece,
Tacit își face mersul,
Și nimic nu va mai drege
Cât cuprinde Universul.
Uităm fără nici-o remușcare
Că am rostit niște cuvinte,
Cu promisiuni atât de rare
Nu le mai ținem minte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuratate
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1 martie 1878)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul scris
În fiecare seară citesc
Scrisoarea de la tine
Cuvinte scrise regăsesc
Rămânem suflete străine
Te caut și nu te găsesc
Să te-ntâlnesc străine
În vis doar te gândesc
Stăpânul algelor marine
Pași se aud în noapte
Flacăra lumânării se stinge
Un aer cald mâna-mi atinge
Umbre dansează și șoapte
Să fac un pas eu nu mai pot
Inima îmi bate cu putere
Prin întuneric eu înot
Sufletul îmi geme de durere
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul creației
ai dezgropat un craniu bătrân
și un mort tânăr ai descărnat
ai luat de la morgă
un ficat
un plămân
și un ochi cu cataractă
ciroză
cancer
și sifilis
ți-am adus eu
pe caii roz ai lui Gauguin
le-ai împachetat într-o valiză
și m-ai exilat să agonizez în insula asta
unde moneda mea
nu e cotată la casa lor de schimb valutar
neplătind factura la luceferi
voi orbi în flacără
vidanjează-mi canalele mânecii înfundate cu lut
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Pâlpâie o flacără timidă
Umbrele se-nchină la icoană
Oprite grijile din goană
S-au închis în câte o firidă
Tremură și sufletul ca ceara
Binecuvântarea curge ca un har
Psalmii de credință din altar
Luminează fețele cu seara
Jertfa lumânării, purpuriu
Razele aruncă pe pereți
Suferința din atâtea vieți
Să facă roditor acest pustiu
Doamne curățește-ne de vină
Smerenia ne-așează în genunchi
Lumânarea arde ca un trunchi
Noduros, în valuri de lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
era atât de frig și era toamnă
cădeau frunze uscate pe alei
pășeam prin galaxii
purtând în mână cerul
o pasăre pe drumul de tăceri
se scurgea orizontul pe aripi
eram pribeagul rătăcit în prag
dansam în palma clipei, o secundă
sub cerul ars al unui timp ucis
se stingeau și muguri de lumină
ecoul trist al unei lumi zăcând
în lanțul ultimului gând
era târziu și era noapte
eu adunam grăbit în palme șoapte
mă ard cu ceara ce curge de pe pleoape
la focul ultimului opaiț
uneori răsfiram minutele între tăceri, dureri
ale unei lumi strivită de păcate
eu căutam lumina în petale de flori
în dimineața crudă când raze se spărgeau de geam
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postmortem
Din intunericul gretos
Aud un sunet sumbru,
Mie rau si sunt sfios
Si nu mai am nici suflu.
Zgomotul se intensifica
Alerg pe scari inguste,
Cosmarul meu continua
Si'n fata mi'apere o cruce.
O lumanare e aprinsa
Si ceara lasa urme,
Chipu meu e pus pe'o poza
Si mama mea ma plange.
Incerc s'o ating si sa-i vorbesc
Dar ea jeleste'ncontinuare,
Lacrimi de foc pe pamant se topesc
Durerea e din ce in ce mai mare.
[...] Citește tot
poezie de Cornel Crâșmaru (18 noiembrie '09)
Adăugat de Cornel Crâșmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceară și foc, adresa este: