ceară şi ochi

Am rămas cu sufletul deschis

Întorc adevărul ca pe un copil de la joacă
şi nu-l cert dacă plânge
mai degrabă îl mângâi pe creştet.

Cu el de mână minciuna se topeşte ca ceara
şi se luminează la faţă,
mă îmbărbătează gândul că poate creşte drept
dacă nu obosesc să-i dau sprijin
cu exemple vii.

Am rămas cu sufletul deschis
pentru orice înţelegere descifrată-n gesturi
şi-n cuvintele spuse cu sfială
fără zâmbetul acela fals de bucurie
care curge într-o apă tulbure.

Ochii tăi cu gene subţiri
mă privesc din colţul mesei
c-un fel de durere amară
ce nu provoacă lacrimi şi nici suferinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sculptor prost

Iti cer sa te sculptez in ceara,
Tu-ngadinta nu vrei imi a da,
Dar ti-o ascund si ma trudesc,
Picioare lungi sa-ti fauresc.

Si maini subtiri imbratisandu-ma,
Si buze roditoare de suspini,
Cu sanii albi tot din ceara.

Ma minunez uitandu-ma la tine,
Surasul ochilor in ceara,
Nu reusesc sa-l tiparesc.

Si realizez zadarnicia trudei
Vazand sculptura imperfecta
Si transformarea ta de zi cu zi.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţărmul mării

Prieteni, bună seara, sub clar de lună spun
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca nişte unde care, lovindu-se, se sparg
Şi sub uşoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează şi-n visuri se alină
Şi-ascultă glăsuirea talazului din larg.

Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l văd
Cum îşi îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Şi-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge şi renaşte în fiece moment.

Aţi auzit, prieteni, ce imn a înălţat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezeşte Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însufleţind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul

Urcă pe scara vârstei în solitudine
omul cu gândurile scrise şi-n vorbe
cu multe întrebări nepuse
şi răspunsuri clare şi lungi.
Un trup ponosit de prea multe întâmplări
care-ţi mângâie auzul cu sunete difuze
un cântec de leagăn pe genunchi.
Iartă tot neastâmpărul
din pornirile iuţi ale tinereţii
respiră prin cuvinte alese
învelit în omături de ceară
ca într-o rugăciune.
Ştie prea multe ca să mai spună
se odihneşte cu pauze scurte
continuă obosit şi îngândurat
cu ochi umezi, nevinovat
de dragostea cu care ne primeşte
pe toţi în inima sa
ca pe nişte copii
fără vârstă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te visez

E noapte iar şi-n cel adînc al nopţii
E trist şi norul ce-adoarme sus pe cer,
Şi munţii falşi ce-nşiruie-o poveste
Adorm pe veci în cel uitat mister.

Iar cea cîndva mai galbenă ca ceara
Nici nu priveşte-n jos peste păduri,
Căci adormită e în taina nopţii
Ca o prinţesă-a lumii în conduri.

Iar ceaţa nevăzută-a sorţii negre
Întinsă pe pămîntul otrăvit
Mă face roaba unei dulci himere,
Iar tu rămîi un zeu în asfinţit.

O frunză verde stă-n creangă nemişcată
Şi creanga grea s-atîrnă de copac,
Iar valul argintiu le-mpodobeşte,
Şi eu, privind, ascult, gîndesc şi tac.

[...] Citeşte tot

poezie de Natalia Popusoi (2008)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad în somnul altor vremuri

Dintrtr-o parte a lumii
s-a răspândit o moarte ciudată
statornicită in lumea civilizată,
ceilalţi îi aşteaptă încă colţii,
distanţarea socială obligatorie şi tăcerea
e cel mai bun remediu,
însingurarea coboară sub piele
şi crestează muşchii cu durere

de mă simt ca o nălucă închisă
în ascunzişuri de ceară,

în zile şi nopţi fără cuvinte.

Buzunare goale, inima rămasă săracă.

Cad în somnul altor vremuri
cu teama înfăşurată în voal de mireasă
şi-mi vibrează în trup arterele primăverii
cu verdele şi albul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât o să meargă trucul?

Prea multă-nghesuială
mai puţini afară la lucru
mai mulţi înăuntru, cu mâna-ntinsă
cu farfuria linsă
dar cât o să meargă trucul?
că-ţi vine să te iei cu mâinile de cap
de capul tău, de capul lui
de capul lor
că ăsta nu e viitor!

Cine te strigă
cine te mămăligă
de dimineaţa până seara
ai ochii ca ceara
dincolo de care nu se vede nimic
şi asta mă intrigă

Confort şi mâncare
mâncare şi confort
eşti mai rău ca un fort

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera secretelor

În camera secretelor se pun
Oase peste oase, - n ochii mei
Tăcerea e odihnă colţuroasă
Ce-atârnă greu în bărbile de zei.

S-ascunde taina în cenuşi târzii,
Galop de iele trece-n veşnic vis,
Ordinea lucrurilor e migratoare
În putred nod de paradis.

Şi-adună zborul libertatea
În secrete nude, mişcătoare,
Infinitu-aşteaptă lămurirea
Ce-n sânge desenează-un soare.

În camera secretelor se fierbe
Clorofila oaselor ce-ncap
În ceara formelor turnând odihna
În noua baionetă a unui vechi satrap.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul albastru

"Doresc un fir
De trandafir
Catifelat, albastru."
Si lumea toata
Tot trandafiri
Mi-au daruit:
Albi, galbeni,
Rosii, roz.
Nici unul, insa,
Nu era
ALBASTRU.
Cununi de credinta
Pe frunte purtam.
"JURA"
"Nu jur Doamne!
Nu pot sa-i fiu
Nevasta!"
Piatra din piatra
O inima se-nalta.
"Iertare Doamne,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând şi văpaie

dintr-un zid iese un câmp
la margine de zare
acolo sus în munţi
unde păşesc mioare
un păstor tace pe o piatră
frunzişul cade neîncetat în liniştea din vale
e seară iar
un clopot plânge printre gânduri uitate
o biserică cu turlele rezemate de cer
se închină spinii pe o cruce
ceasornicul mai bate o clipă
apoi tace, ora, ceasul bate şi bate
se scurge ceara din anvon în palme chinuite
se scutură în zare crinii
în cale plânge o apă
seara, mă întorc pe cărări
printre palide făpturi
stins, mă lovesc de ancestrale tăceri
prin păduri adormite
ochii nopţii încet se deschid în ţipătul clipei

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!