Poezii despre cenușă și lumină
poezii despre cenușă și lumină.
* * *
șansa mea de a fi
în marele ochi al luminii
zbor nepătat, de ploi
cu gust de cenușă,
ești tu!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușa din palmă
Cu timpul arzând în mine,
mai urc o dată
Muntele;
dicolo de orizont
cântecul luminează,
amintindu-mi
că cenușa din palmă
a fost cândva fluture...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Lumina opaițului din ochii ei
ce mă priveau îngenuncheat filei
topeau umbra tușului
trupului, sufletului
in pâlpâiri de versuri
aprinzându-mi din umbră
flăcările creeației
lăsând scrumul tumultului meu
pe file
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din mine
Dedicație expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s-a interzis Cenaclul Flacăra. La Felix, după o îmbrățișare prietenească, mi-a zis: "Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU. Îți mulțumesc pentru asta."
Cu simțurile descătușate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anormalitate normală
Te-ai aprins in lumina neputinței colosale,
Ca o văpaie in speranțe șterse, mute
Purificându-mi ploile din cer căzute,
Arzând in anotimpuri anormale.
Ți-au judecat migrații de luceferi,
Cenușa adunată-n potul desfătării surde
Ai fumegat in viața-mi fără temeri,
Trezindu-mi simțămintele absurde.
Te-ai afundat in brațele-mi convexe,
Mocnind durerea clipelor trecute
Mi-ai râsfirat in păr, vise-n cuvânt pierdute,
Dormindu-le profund, in incâlciri complexe.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni cândva o vreme
Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Și nimic n-o să ne doară.
Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... și rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toți pe lânga noi vor trece.
Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenușa strânsă-n vatră.
Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Și-ntr-un univers eteric.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 73
Te uiți la mine - toamna m-a înfrânt
Și frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfințit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereții lui cenușă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.
Iubirea-ți va spori când mă privești,
Dar ce iubești, mai bine părăsești.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranță,
să-și lumineze mâinile
și teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenușii,
când vulturii coboară în noi
și ne temem.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Mă stingi în ochii tăi
Mă stingi în ochii tăi
bulgăr de iubire
rostogolit sub pașii
pe care au nins
cuvintele ce nu s-au spus
te rostogoleai
lacrimă albastră
sub pleoape te cuibăreai
în ochii mei ca într-o ciutură
sorbeam și mă îmbătam
până dimineața
simt cum mă stingi în ochii tăi
chiar dacă lumânarea
pâlpâie încă
mă stingi în ochii tăi
lumina stinsă
își va risipi cenușa
[...] Citește tot
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin apele azure
Tăișul minții
a despicat lumini,
una mai puternică decât cealaltă,
împungând norii cenușii
spre a lăsa razele
să curgă prin mine.
Și-am strâns sclipiri
din apele văzduhului,
într-un ocean de nemuriri.
Trag din cer diamantele
cele mai de preț
ale aceste lumi,
udându-mi goliciunea
cu apele învolburate
din grotele azure.
Și cu-n surâs pierdut
aprind în mine
luminile trecutului.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (26 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cenușă și lumină, adresa este: