Poezii despre cenușă și moarte
poezii despre cenușă și moarte.
Cortină de vid
Măștile sunt precum
stelele moarte
lăsându-ne
scrum de întuneric
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele-s din ce în ce mai cenușii,
Nopțile-s tot mai întunecate,
Te aștept, tu însă nu mai vii
Și mă-ndrept încet, încet spre moarte.
catren de Victor Rechițian (27 februarie 2011)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproapele uitării
Aproapele uitării
scurtează munții și lungește apele.
Pasăre de pagubă, tu porți
prigoana cenușii în cioc.
Pe râuri și prund,
juzii se-ascund
ca nisipul.
Coc
semințe la morți.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zaț pe-aripi de buburuză
Frica moare prin frică,
Iubirea din cenuși ridică
Urma aventurii care
Poartă flăcări și ardoare
Și cafea cu iz de muză,
Zaț pe-aripi de buburuză,
Cine cade, apoi cade,
Eu iubesc și-n sân la moarte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde să mergem...
Unde să mergem?
Pretutindeni există moarte.
Ar trebui să trăim bocindu-ne din această pricină?
Fie ca inima ta să-și afle propria cale:
aici nimeni nu va trăi veșnic.
Chiar și prinții mor,
toți oamenii vor ajunge cenușă.
Fie ca inima ta să-și afle propria cale:
aici nimeni nu va trăi veșnic.
poezie de Netzahualcoyotl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu
Târziu
pe izlazul păcatelor
lângă moaștele unei mitraliere
vin ani de cenușă
obosiți
târând nedumerirea printre cruci
peste fulgerul mort
prăbușit
în aburul unei dimineți despletite
jalnic
se tânguie o amintire.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tîlcuri
Tîlcul florilor nu-i rodul,
tîlcul morții nu e glodul.
Tîlcul flăcării nu-i fumul,
tîlcul vetrei nu e scrumul.
Tîlcul frunzei nu e umbra,
tîlcul toamnelor nu-i bruma,
dar al drumului e dorul,
tîlcul zărilor e norul,
ducăușul, călătorul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tâlcuri
Tâlcul florilor nu-i rodul,
Tâlcul morții nu e glodul.
Tâlcul flăcării nu-i fumul,
Tâlcul vetrei nu e scrumul.
Tâlcul frunzei nu e umbra,
Tâlcul toamnelor nu-i bruma,
Dar al drumului e dorul,
Tâlcul zărilor e norul,
Ducăușul, călătorul.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Seară
Coboară păsări cu sfială
Pe fumurii momâi
Și fiecare oboseală
Își cată, grea, un căpătâi.
Atârnă-n cerul de cenușă
O margine de lună moartă
Încovoiată ca o toartă
De căldărușă.
Tăcere în tăceri te simți
Și seara e ca serile
Când greieri rod cu mii de zimți
Tăcerile.
poezie celebră de Nichifor Crainic din Țara de peste veac (1931)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îi datorez ce sunt în poezie acum
Cu strigătul meu demonizat, ronin
Dar ea nu mă ascultă și mor în scrum
Căci vreau să-i fiu în piept, quasar nebun
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cenușă și moarte, adresa este: