cenzură şi dorinţe

Voi fi cum ai dorit să fiu

În behăit de miel prior se duce iarna pe sub gheţuri,
Cu neîncrederi şi dispreţuri, asemeni unui dezertor,
Din seve de adânc frison alunii se îmbracă-n ciucuri,
Tu îi aduni ca să mă bucuri de-al primăverii întâi zvon.

Dar prin huceag de gene ude atârnă vise spânzurate,
Ca nişte crengi astenizate, care se frâng în solitude,
Cuţitul răsucit în rană a născut flori de trandafiri,
Înlănţuiri şi ispăşiri care ne fac fără prihană.

Iubirea mea, iubirea ta, ca două semene de mirare
Au veşnicia-n apărare, fără a le mai cenzura,
În gândul tău, fără oprire, voi fi cum ai dorit să fiu:
Înveşmântată-n vioriu, prilej pentru împătimire.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi cum ai dorit să fiu

Motto:
Icoană şi privaz
De vrei sa-mi placi tu mie, auzi? si numai mie,
Atuncea tu imbraca matasa viorie.
...................................................................
În behăit de miel prior se duce iarna pe sub gheţuri,
Cu neîncrederi şi dispreţuri, asemeni unui dezertor,
Din seve de adânc frison alunii se îmbracă-n ciucuri,
Tu îi aduni ca să mă bucuri de-al primăverii întâi zvon.

Dar prin huceag de gene ude atârnă vise spânzurate,
Ca nişte crengi astenizate, care se frâng în solitude,
Cuţitul răsucit în rană a născut flori de trandafiri,
Înlănţuiri şi ispăşiri care ne fac fără prihană.

Iubirea mea, iubirea ta, ca două semene de mirare
Au veşnicia-n apărare, fără a le mai cenzura,
În gândul tău, fără oprire, voi fi cum ai dorit să fiu:
Înveşmântată-n vioriu, prilej pentru împătimire.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi torni norii în vase de lut

ştiu, eşti umbra care nu se vede
când se recunoaşte adevărul
joci la două capete care nu se cunosc

eu sunt la mijloc şi nu ştiu ce să fac
nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător

îmi torni norii în vase de lut
şi umpli gândurile cu speranţe deşarte,
vrei să cred în ele

prin inimă-mi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăţ de tot ce-i rău
cu leacuri străine
nu mă laşi să mă purific şi să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele

sunt închis de cenzură între pereţi
nicio fereastră nu mai am

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio fereastră nu mai am

tu eşti umbra care nu se vede
când se recunoaşte adevărul
joci la două capete care nu se cunosc

eu sunt la mijloc şi nu ştiu ce să fac
că nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător

tu torni norii în vase de lut
îmi umpli gândurile cu speranţe deşarte
şi vrei să cred în ele

prin inimă îmi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăţ de tot ce-i rău
cu medicamente străine
tu nu mă laşi să mă purific şi să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele

sunt închis de cenzură ca între pereţi
nicio fereastră nu mai am

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rococo

viaţa în rutină cere o scadenţă
ori tu eşti pictorul beat
care developezi lumi cerni nisipurile
mărilor migratoare şi pui cenzură
efluviilor ce inundă străzi după străzi
doar nişte coclauri unde bântuie tinereţea
cu genele ei false

ţi se scurge saliva după fiecare minut boldat
şi îţi doreşti să nu se fi născut steaua în patru colţuri
când aerul devenit respirabil va târî oameni- ireproşabili
în biroul vieţii pe o scară rulantă
iar acel marche arrière n-o să îţi redea şansa
de a fi bufonul universului rococo

tu
zici
că îţi este foame
de pitici
şi nu ai scuze

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar senzual

O imagine surdă se caţără pe cearceafuri imaculate,
Unde pielea se taie în cute de apret,
Se unesc două aşteptări emotive...
Un gol imens şi un pachet de ţigări stinse.
Pe ploape o noapte de cofeină, aşterne praful,
Un simbol poartă urme de ruj roşu aprins...
Spre niciodată!

Construim atingeri senzuale imaginare,
Când dorinţele animalice ne posedă liric.
Fără cenzură sângeroasă, muşti puternic
Din păcatele buzelor mele...
Un frig îmi cutreeră reacţiile onduirilor
Şi mă găsesc eliberând carnea-ţi din unghiile-mi lungi.
Şi cedez...
Şi mă las dusă de dansul trupurilor împreunate
Eliberând sunete guturale în neant,
Necunoaştere, nevoie, naivitate, nicăieri...
Mă ridic şi privind răsăritul, zâmbesc...
A fost doar un vis, unul de care trebuie să mă feresc!

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scrisoare către cenzorul Han

Sunt trist. Gândurile mele sunt în Youzhou.
M-aş grăbi într-acolo – dar sunt bolnav la pat.
... Dincolo de apele toamnei aş fi fost întâmpinat de Splendoare.
O, să-mi spăl picioarele în lacul Dongting şi să văd la marginile lui
Gâştele sălbatice în zbor înalt, soarele şi luna mai palide ca ieri,
Arţarii verzi înroşindu-se sub cerul îngheţat,
Îngerii călătorind spre Capitala Cerului, lângă Steaua Polară,
Călări pe păsări pheonix sau pe unicorni,
Cu flamuri de hibiscus strabătând melodice neguri delicate,
Umbrele lor dansând cu capul în jos pe fluviile din sud
Până când Regina Stelelor, ameţită de nectar,
Va uita, de o parte şi de cealaltă, oamenii înaripaţi lângă ea.
... De la Vrăjitorul Pinului Roşu au venit la mine aceste cuvinte:
Că pe lângă vechiul discipol, are acum unul nou,
Unul care, fost consilier al Împăratului Liu în capitală,
În ciuda marilor lui succese, nu putea fi fericit niciodată.
... De unde vin vremurile bune şi vremurile de răstrişte în ţară?
Poate fi carnea mai înmiresmată decât fructele pădurii?
Sufăr că el rătăceşte acum departe, la miazăzi.
Fie ca steaua vieţii lungi să-l binecuvânteze!

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru casa bătrânească

Casa bunicii, marea ei ogradă,
Cocoşii şi curcanii puşi pe sfadă,
Nucul bătrân şi banca de la drum
Le văd în ceaţa vremii şi acum.
Îmi văd bunicul cum îşi bate sapa,
Simt şiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea
Şi un copil să redevin aş vrea.

Casa bunicii, marea ei ogradă,
Să mă întorc copil, încă m-aşteaptă.
A nins în mine şi-am argint la tâmple
Şi pleoapa-i grea şi ochiul mi se umple
De lacrima bunicilor deodată...
Aud cum strigă cineva la poartă.
E doar un gând în noapte... şi... tăcere.
Poate-i un vis... E cerul plin de stele...

Cocoşii şi curcanii puşi pe sfadă
S-au potolit, s-au potolit deodată.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!