Poezii despre cereale și creștere
poezii despre cereale și creștere.
Marii flămânzi ai lumii
Pentru mulții flămânzi ai lumii
Cerul nu-și scutură grădinile coapte,
Câmpul nu-și macină grânele,
Mările nu-și aruncă belșugu-n năvoade.
Pentru marii flămânzi ai lumii
Somnul nu vine dulce și lin,
Copiii nu cresc rumeni și sprinteni,
Femeile n-au coapse de piatră.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul ce mă doare
Cuvântul ce mă doare atât de mult
Este, de fapt, greșeala mea...
Dacă n-am vrut să Îl ascult
Mai pot spera iertarea Sa?
Din lanul Său de grâne coapte
Eu am crescut pe lângă drum
Și am rodit în spic păcate
Cine mă va culege acum?
Măcar dacă aș fi fost o floare
De mac, când împleteau coroană
De spice, pentru a mea culoare,
Stăteam și eu la vreo icoană...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâinea vieții
Mi-am prins o pădure-n păr
arpacaș după ureche
peste cap m-am dat cu zăr
să-mi găsesc în grâu pereche
Și cum neam de sărăcie
tot în coaja de orzoaică
mi-am găsit eu bucurie
că e neam de tătăroaică
Și degeaba în grânare
cauți lupa să mărească
un grăunte din născare
tot în pâine o să crească.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Bărăgan
În Bărăgan,
Ciocârlia își ia zborul
până dincolo de nori.
Țăranul ară ogorul
dis-de-dimineață-n zori.
Cu drag sărută pământul
ca să crească mare lanul.
Valuri, valuri face vântul,
în grâu cântă ciocârlanul.
Pâinea crește din pământ.
Nu cerșim din poartă-n poartă.
Mulțumim Domnului Sfânt
că grija noastră o poartă.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Douăzeci și șapte
O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.
Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.
Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.
Ceasul în cetate
bate ora, bate
este... și jumate,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Literatură pentru copii, Condeiul de Aur (noiembrie 1999), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
27
O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.
Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.
Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.
Ceasul în cetate
bate ora, bate
este... și jumate,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburătoare
Cresc zburătoarele-n cer,
Sapi fântâni în boltă,
Fructele cad dintre stele,
Grâul crește din soare,
vom fi nemuritori cândva?
Caut luminișul clipă,
alba tăcere-kitul,
un adăpost pentru Iona,
crengile pun întrebări,
scorburile ascund fecioare,
cântul devine rază,
în întuneric explozii,
sunt florile dezlănțuite,
copiii- singurii pământeni
ce vor să zboare.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La două paralele
Mă-ntorc rănit din rădăcina filei,
Ochi isovit de limpezimea frunții,
Pașii de plumb pe urmele cămilei,
Răsună în nisipuri când trec argonauții!...
Din sunete mușcate de fluier grav de sare,
Membrana de lumină răsună sub podele,
Și-aud cum crește grâul de dincolo de zare...
Sunt salahorul serii, la două paralele!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
LII
Soarele dragostei mele trece furiș
pe după dealuri, ca un oștean
nedeprins cu muncile câmpului
și plecat de dimineața în grâu
să se culce. Crești, pădure tânără,
crești și nu te gândi la mine,
la lălpile mele moi care vin înspre
tine, la somnul meu vegheat galeș
de un sobor de bursuci, la mâinile mele
reci, lunecând ca două pâraie
din umăr spre tâmple, crești
pădure tânără, crești și potrivește-ți
lăstarii la soare și arborii veștezi
lângă furtună, crești și nu
te uita la mine, nu-s decât
o pasăre, cu o altă pasăre în inimă,
lunecând în derivă, crești pădure tânără,
și sună din salbele toamnei
pe trunchiuri de ploi rânduite în stivă.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Georgica I
oripilat țăranul își ară
voios câmpia între lăstărișuri
taie cu plugul brazdă bizară și viermănoasă
grânele cresc la telejurnal se împing
în tubul catodic al ciorilor. cra, fatalistule
pământul e un ochi însămânțat cu poze
păscute de râme dințoase voalate
de peștii cu voal. iar țăranul vetust
și bulversat trage apa la baie
și-ncepe să ningă pe pielea lui carnivoră
cu fulgi de porumb ci dă-ne doamne
nouă pâinea noastră ca să ascundem
în coca ei o sticlă de coniac
și-un pat de fier cu luna drept cearceafuri
cu goethe ca mormânt și cu țăranul
oripilat de grâu
ca epitaf.
poezie de Mircea Cărtărescu din Faruri, vitrine, fotografii (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cereale și creștere, adresa este: