Poezii despre cereale și lumină
poezii despre cereale și lumină.
Pentru pâine
Țăranul și-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi
e
o sărbătoare în haine de lucru
În fiecare primăvară
își cere iertare pământului
cu
plugul
Lanurile de grâu fi-vor de-aceea
un detaliu al conștiinței sale
Pâinea
Pasărea Phoenix
renăscută
din
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vara
Arde soarele de vară,
Luminoasă este zarea,
Iar prin grâu și prin secară
A pornit secerătoarea.
Duduie voinic tractorul
Care-o trage după el.
În curând pe tot ogorul
Nu rămâne-un firicel.
Strânși la brâu și aurii,
Snopi culcați se-aliniază,
Parcă-ar fi niște copii
Care dorm după amiază.
poezie pentru copii de Demostrene Botez
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
între un lan de grâu
și altul de visuri
răsărita-au muguri de piatră
cu ce să te compar?
vibrația luminii
rămâne la fel
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu aș iubi...
Eu aș iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aș face sculptor de idei
Și aș da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aș asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aș delecta trupul
În jucăușele mișcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Și toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.
poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul cu grâu
Un car mărunt, cu grâu, ce trece
peste pământu'ntins și rece
un car cu grâu ce se înclină
sub greutatea-i de lumină
un car cu grâu ce se apleacă
oftând încet și vrând să treacă
printre chesoane, printre șire
de leșuri, printre cimitire
și trece, luminând cu spice
ucisul cer străpuns de-alice
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci
Numai pentru că gândeam
caii își întorseseră capetele spre mine,
arborii toți se răsuceau
izbiți de crivățe sublime.
Numai pentru că visam
crescuseră aripi la pești
și stelele iluminau
cu păsări cerești.
Numai pentru că tăceam
piatra începuse să vorbească cu izvoare
câmpia începuse să dea grâu și porumb
lumina se înfigea în soare.
Numai pentru că muream
albul devenea negru
linia, punct
și cuvântul fără de înțeles.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de poezie
E-o liniște monumentală
Și sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roșii până-n brâu.
Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri și tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Și cânt romanțele de ieri.
Pun diminețile-n pahare
Și te sărut... protocolar
Pe buzele ce-și cer iertare,
Fără a ști de ce? măcar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om sărac
Doamne, sunt tare pismătăreț
Și am toate motivele, toate:
Tu ai îngeri și luceferi în coteț,
Eu numai pofte și goalele-mi coate.
M-ai creat după chipu-ți în van
Și m-ai aruncat în țărână.
Nu mi-ai dat aripi, nici grâu, nici găvan.
Stau năcăjit într-o rână.
Ce cruzimi ai pârguit în mine?
Ce gânduri, ce ură ai prăbușit?
Doamne, rodesc ca un mărăcine
Numai ghimpi, otravă, scrâșnit.
Dă-mi din împărăția ta, tată,
Măcar un cer cât de mic, cât de sur,
Măcar un luceafăr cu lumina deșelată
Să-mi lumineze împrejur.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
Dimineața zori se-aprind,
Zarea este luminată.
Pe cer stelele se sting,
Natura e minunată.
Soarele-înroșește norii,
Încălzește toată glia,
Colo sus, în dealul mori,
Frumos cântă ciocârlia.
În grâu se-aude pitpalacul.
Salută și el dimineața.
Păsări survolează lacul,
Clocotește iarăși viața.
poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Grâu
Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine și scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu și scutură stele.
Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine și-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Și-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.
Ciocârlia zboară și cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Și aripele nu i se aprind de la soare.
Stau lângă soare și eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare și cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,
La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cereale și lumină, adresa este: