Poezii despre cereale și noapte
poezii despre cereale și noapte.
Spicele
Vântul verii dinspre grâne
Vine, mirosind a pâine.
Dar și luna-n cer se plimbă,
Rumenită ca o jimblă.
Spicele de asta-n noapte
Nici n-au somn, fiindcă sunt coapte,
Și foșnind, ar vrea să spună:
"Pâinea-i nouă. Poftă bună!"
poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua ca un nou născut
Steaua ca un nou născut
Lungul drum hoinar de-o seară,
Alte stele vin și pier
Peste noaptea mea de ceară.
Mă cobor ușor spre râu
S-ascult dorul ce mă cheamă
Și-am zărit în lan de grâu
Pruncul nou născut din mamă.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deziluzie
Mă-mpleticesc tot mai des
de nebuloasa
ce-mi absoarbe neputința.
Prin cerul de secară
cad aspre întrebări
Reîncarnate într-o fiară
ce stăpânește
nopțile sălbatice
în care moartea...
superbă, dar fatală,
se plimbă nestingherită
pe străzi
poezie de Gheorghe Petrus
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară în Lans
Drumeție prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniți. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.
Frumos: o, melancolie și râset violet.
Seară și miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunțile noastre încinse.
Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte și mută o viață uitată.
Prieten; înfrunzite podețe spre sat
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această pâine pe care o rup
Această pâine pe care o rup a fost cândva grâu;
Acest vin printr-o neștiută fibră
Își făcuse cale în fruct.
În timpul zilei sau în vântul nopții omul
A cules recolta, a curmat fericirea strugurelui.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Porumbelul n-a avut dreptate.
Porumbelul s-a înșelat.
Pentru a călători spre nord el a zburat spre sud,
Crezând că lanul de grâu era apă.
Crezând că marea era cer,
Că noaptea era zori de zi,
Că stelele erau picături de rouă,
Că arșița era zăpadă.
Fusta ta, bluza ta,
Inima ta, casa ta.
(Ea a adormit pe malul mării,
Tu pe rămurica unui pom.)
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetare
Gânduri, sentimente, fapte,
Lucruri dragi și trecătoare,
Cum să fac cu ele oare
Ca în trecerea prin "noapte"
Să le fac nemuritoare
Și în "Zori" să-audă șoapte
Dulci și îmbucurătoare?
O, le fac pe toate roabe
Ascultării de Hristos,
Lepădând orice "podoabe"
Și comori de-aici de jos,
Ca să-adun câteva "boabe"
În "Grânarul" luminos...
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
Toată ziua-n drum mă uit
Și-aștept ziua ca să uit.
Va veni ori nu mai vine?
Au trecut opt vremuri pline
Și soroc după soroc.
Îl aștept să-și facă loc
Sau prin apă, sau prin foc.
E un drum,
Ori o pârtie de fum?
Vezi că mi-a făgăduit
C-o să vie negreșit,
Nu mi-a spus cu gura lui,
Ci cu a ghiocului.
Toată lumea grăitoare
Având gura în zăvoare,
Am crezut ghiocului,
Lacătul norocului.
Noaptea ochii nu-i închizi
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cadențe (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcut
Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primavară poate încolțim,
Și ne dăm iarași marilor mulțimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ochii mi s-au mărit de-atat amurg,
Și sufletul la fel, de-atata noapte
Să fim dintre acei ce știu să rabde
Cum norii trec și râurile curg.
Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu și mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,
Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistematizare
S-a furat un munte
era aici aseară
locul l-ați arat
și-ați pus secară
l-ați furat
cu păduri și ciobani
n-au mai rămas decât
trei bolovani
bandiți tâlhari borfași mișei
vă bateți joc de munții mei
sigur l-ați cărat în valea mută
să-l vindeți pe valută
la noapte
îl veți zidi înapoi
cu cetină mesteceni și oi
vulturi și zăpadă pe frunte
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cereale și noapte, adresa este: