cereale şi pâine

Lan de grâu

În holdele aurii se coace pâinea noastră.

poezie de Letiţia Iubu din Inscripţii pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spicele

Vântul verii dinspre grâne
Vine, mirosind a pâine.

Dar şi luna-n cer se plimbă,
Rumenită ca o jimblă.

Spicele de asta-n noapte
Nici n-au somn, fiindcă sunt coapte,

Şi foşnind, ar vrea să spună:
"Pâinea-i nouă. Poftă bună!"

poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru pâine

Ţăranul şi-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul

Lumina ochilor săi
e
o sărbătoare în haine de lucru

În fiecare primăvară
îşi cere iertare pământului
cu
plugul

Lanurile de grâu fi-vor de-aceea
un detaliu al conştiinţei sale

Pâinea

Pasărea Phoenix
renăscută
din

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Ca prin farmec,
din germenii de grâu,
a doua zi,
pâinea rumenă
mă îmbie pe masă
şi dragostea noastră
în focul solar
iveşte un prunc drăgălaş.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea

E câmp întins de grâu ca marea de smarald,
Când ochii mei privesc în frumuseţea zării,
Mă însoţeşte dorul şi soarele cel cald,
Cu farmecul ascuns în geana depărtării.

Simt bucuria vieţii şi dulcea încântare,
În lan de grâu întins, cel cu miros de pâine,
Care de veacuri scurse în strânsă încleştare
De glie leagă rodul mereu pentr-un alt mâine.

E-o carte sfântă a muncii, în orice filă-ntoarsă,
În paginile-i scrise e truda din ogoare,
În aluatul pâinii, când creşte-n vatra arsă,
Aduce în noi izvorul vieţii curgătoare.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maci, flori firave împrăştiate pe un câmp
Urme de sânge lăsate din strămoşi la râu
Sângele din floarea macului curs dîn timp
Suflet cu sudoarea scotea pâinea de grâu

catren de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea vieţii

Mi-am prins o pădure-n păr
arpacaş după ureche
peste cap m-am dat cu zăr
să-mi găsesc în grâu pereche
Şi cum neam de sărăcie
tot în coaja de orzoaică
mi-am găsit eu bucurie
că e neam de tătăroaică
Şi degeaba în grânare
cauţi lupa să mărească
un grăunte din născare
tot în pâine o să crească.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce visează pământul?

La ce visează pământul
în timp ce ară ţăranul?

La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbaţii de mâine -
visează pământul copii,
şi grânde de aur, şi pâine.

Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în braţele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...

poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această pâine pe care o rup

Această pâine pe care o rup a fost cândva grâu;
Acest vin printr-o neştiută fibră
Îşi făcuse cale în fruct.
În timpul zilei sau în vântul nopţii omul
A cules recolta, a curmat fericirea strugurelui.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de aici

Vreau să trimit un vis departe de aici –
acolo unde înalt se avântă rândunica;
poate că lanul tău de grâu s-a copt
şi prin oceanele aurii ale secarei
se strecoară un murmur blând de pâine.

Aici e o lume de apă şi de piatră,
în mâna mea nu-i pâine – şi-i număr liniile.

poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!