Poezii despre ciori și negru
poezii despre ciori și negru.
Alb și negru
- A venit și primăvara!
A exclamat negru cioara;
- Ce păcat, vai ce păcat!
Un om alb a exclamat
Era omul de zăpadă
Cioara n-avea ochi să-l vadă
El, în loc de ochi, avea
Doi cărbuni negri ca ea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul ca loz câștigător
Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofia griului
Noi suntem români gri.
Sau mai degrabă cenușii.
Cenușii din cerul gurii
și până în orificiile de evacuare.
Nu suntem nici albi
nici negri
și nu tăiem niciodată
coada pisicii dintr-o bucată.
Pentru noi obediența
are o mulțime de nuanțe
de la gulerul jegos
și până la cioara vopsită
precum o blestemată
pisică neagră
fierbând în clor pentru a fi
lbită.
poezie de Dan Camer
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și Papi
O cioară la geam m-a întrebat
De ce ești negru de supărare?
Papi.. pisica
a răspuns în locul meu...
"Fiindcă eu am mâncat toate păsările
care aveau o altă culoare..."
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, amurguri...
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plânsori de piculine...
Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...
Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...
Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.
Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiemvrie
În lâncedul soare de-amiază, grădina
Își zvânta din brazde noroiul, și cum
Nu-i nimeni să-i cate răcoarea acum,
Dar zborul de cioare îi cată hodină.
În mâlul ce scade vâscos, fumegând,
Mai luptă cu moartea o iarbă, o floare,
Cu frunze cernite-n sinistră coloare
A negrului muced ce-ți intră în gând
Mai muced, mai negru decât e în fire.
Sus ciorile negre, jos mucedele flori!
O, unde ești, creangă de-april, să-mi improri
Ferestrele vieții cu verdea-ți lucire
Și unde ești, iarbă cu fragedul fir,
În gânduri să-mi intri cu haina ta nouă,
Și proaspăt scăldată în bobul de rouă,
Ce-n suflet răsfrânge lumini de safir.
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac; și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;
și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Plouă stupid...
Cerul își scutură
Ca dintr-o ciutură
Frigul lichid.
Cârduri de ciori -
Neagră pecingine,
Flori de funingine
Zboară sub nori...
Plouă perfid.
Și-n doză minimă
Picură-n inimă
Neant acid.
Plouă de sus...
Toamna ironică
Îmi scrie-o cronică
Cât un Larousse.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb și negru
Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus,
Totu-i alb și rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus.
Moartă-i lumea sărbezită, peste care, fără față
Fără nori și fără soare, greu atârnă alba ceață.
Șerpuiește-n aer fumul și se-ntinde alburiu
Din colibe, troienite, ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea cată negre benghiuri în albeață;
Pân' și umbrele sunt albe pe cea marmură de gheață
Însă iată, ca șiraguri de călugări în sobor.
Vezi ceva negrind în zare: ciorile pe șes cobor
Și de spinul chip al iernei, vesel croncănind, s-agață...
Mult mai drag mi-e viul negru decât albul fără viață!
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ciori și negru, adresa este: