concursuri şi viaţă

Urâţenia

viaţa e un concurs
de urâţenie - slavă
ţie doamne că ne-ai pocit:
în cădere
ne amintim cum n-am fost

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idioţenii

am un prieten
nu
o să vă vină să credeţi
scuturici abrudan
el nu mi-a dat niciun like de-a lungul vieţii
pentru că
la mondiale, la fotbal
n-ai cum să ştii
cine câştigă concursul
de goluri de aer
idioate idioate idioate
cu premii...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Trăiesc, joc filmul vieţii mele
Cu rol nescris, improvizez
Şi nimeni nu-mi ia loc pe schele,
Unde-s urcat să pavoazez.

Sunt în mulţime, figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog... sau a tăcea.

Sunt singur responsabil d-acte
Şi nu mai am vreun alt idol...
Un amalgam de artefacte
Pe scală, EU, cu cheia-mi sol.

Am câştigat multe concursuri;
Sunt zilnic "Reality show"
Scriindu-mi propriile discursuri...
Ce strig şi eu primesc ecou.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect viabil

Sedus de zelul pasiunii
Mi-am zis precoce
Să particip activ
La noi concursuri
De alte împrejurări
Pentru file celebre
Pentru cei de aici
Pentru cei de dincolo
Ce îşi doresc nelimitat
O viaţă de nou născut
În stil eminamente elevat
Pe bune sau pe terra
În reţele promoţionale
Cu reţete benefice
De la experţi citire
Procent sută la sută.

poezie de David Boia (10 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţărătorul

Viaţa e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...

De la şcoală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvăţăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toţi în urmă.

Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.

Omul viaţa şi-o distruge
Să se caţere pe-un nor
Şi de fapt, ce va ajunge?
Un mare căţărător.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timidul la concurs

Când dai concurs, aştepţi minunea,
Te uiţi la examinator
Îl rogi în gând, curtenitor,
Şi simţi că-ţi creşte tensiunea
Norocului, deşertăciunea,
Îi vezi, iar el provocator,
Îţi dă cu tifla zâmbitor,
Că terminat-a misiunea
Iar când cuprins de-nfiorare
Aştepţi şi eşti îngrijorat,
Că iar vei fi examinat
Nici nu mai este de mirare
Că-n viaţa ta ai câştigat,
Doar prin concurs de-mprejurare.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc de aproape rătăcirea

Vezi cum se scrie pe suflet fără cuvinte,
unii pun vorbele să dospească nimicnicia,
închid între paranteze trecutul bolnav
şi-l uită apoi pe rafturi ascunse
vor să se disculpe de păcate.

În jur este o viermuială de suflete ne-nţelese
ţinute departe de aspiraţii,
să-şi caute singure rostul fără rost
într-o lume ostilă şi prefăcută
unde nimic nu se iartă
fără să cumperi iertarea.

Privesc de aproape rătăcirea,
nimeni nu iese din ea odihnit
dar de intRat intră toţi cu bucurie.

Vântul îmi cântă-n fluiere de nuc
povestea păsărilor chemate de dimineaţă
la concursul de înterpretare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa necunoscutei

În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
şi, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:

Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Şi sunt,
Sunt ritmul primelor senzaţii
Şi gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopţi de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Şi dezgustul efemeridelor ce mor
Şi-accentul circomflex al vieţii —
Al nimănui

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma condamnatului (după un caz real)

Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
şi pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
şi un şir de erori incredibile;

Câte din acţiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-şi urle nevinovăţia
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.

Oamenilor,
de ce vreţi să îmi luaţi viaţa
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
şi eu n-am nici o vină?!
Şi punându-şi palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un destin înfrânt

Lacrimile curg şiroaie
Pe obraz la doi părinţi,
Jale mare a cuprins
O comună-n Mehedinţi.

Iosif era clasa a IX-a
La colegiul militar.
Destinul a fost prea crud
Şi l-a dus într-un altar.

Mai erau câteva zile
Până să vină vacanţa,
Când a fost recompensat
Şapte zile la Constanţa.

Câştigase locu-ntâi
La religie-n concurs.
Ceasul vieţii s-a oprit
Şi zilele i s-au scurs.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!