Poezii despre copilărie și inteligență
poezii despre copilărie și inteligență.
* * *
e ultima zi
când soarele doarme
în raza ucigașă a Lunii
e ultima seară
când se deșteaptă lumina
și toate mările cerului
nasc prunci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târg de sclavi
Hai, vino lume, vino să vezi,
vino să cumperi, vino să vinzi
titluri, povești și bătrâni suferinzi,
aur, biciuști, biciclete, cirezi.
Și, mai ales, vino lume cu sârg,
privind cu milă copiii suavi,
haideți cu toții la comerțul de sclavi
și onorați al copiilor târg.
Aici sunt mame ce vând copii,
mame deștepte cu mâinile reci,
care în cinicul veac douăzeci
se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi,
negustorind până-n veacul de veci,
ca-ntr-un obor pentru vite, copii.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două nume
La fiecare naștere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinții câte două nume
Și mai deschide moartea câte-o poartă.
La care prea flămândă își așteaptă
Pomelnicul meniul de la nuntă
Și-a doua zi mireasa-i mai deșteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.
Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puțină
Fără să știm ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nașterea unui fiu
Când se naște un copil,
Familia și-l dorește inteligent.
Eu, care datorită inteligenței
Mi-am ruinat viața,
Chiar sper ca bebelușul să se dovedească
Ignorant și fără prea multă minte.
Așa va fi binecuvântat cu o viață liniștită
Și cu șanse de a ajunge ministru.
poezie de Su Tung-p'o, 1036-1101, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kamadeva
Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.
El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Având zâmbetul fățarnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeți,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreț.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Și de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deștept
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie pesimistă
Copiii
sunt bine,
în străinătate,
la casele lor,
nepoții,
la fel,
amintirile-mi
mai sunt de ajutor,
foștii elevi
sau studenți,
nu mai încap pe ecrane,
de cunoscuți și deștepți,
colegii,
de școli și servici,
la fel ca mine,
devenim tot mai mici!
Pentru binele tuturor,
sunt bucuros,
mai puțin pentru mine,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada
Ah, aceștia sunt cei săraci,
Aceștia sunt cei săraci
Strada Bergen.
Umilință.
Trudă...
Nici ei nu sunt foarte buni unul cu altul;
Nu, nu-i asta. Eu vreau
În numele inteligenței
Sfârșitul sărăciei
La fel de mult ca și alții;
"Lupta pentru existență"
Se spune, și este adevărat
Și aceasta este adevărata durere,
[...] Citește tot
poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un copil...
Când un copil prinde-un adult prima oară pe picior greșit
când îi intră prima oară în căpușorul lui serios ideea
că adulții nu-s întotdeauna dotați cu inteligență divină,
că deciziile lor nu-s întotdeauna înțelepte,
gândirea adevărată și sentințele juste
lumea lui se prăbușește într-o dezolantă panică.
Zeii au căzut și toată protecția a pierit.
Și-un singur lucru-i sigur în ceea ce privește căderea zeilor:
ei nu cad doar un pic;
ei se strivesc, se spulberă sau se scufundă-n smârcuri verzi.
E nevoie de-o muncă foarte obositoare să-i scoți iar la lumină;
Și niciodată nu vor mai străluci la fel.
Iar lumea copilului nu va mai fi niciodată cu adevărat întreagă.
E un fel dureros de a te maturiza.
poezie celebră de John Steinbeck din La est de Eden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 37
Cum tatăl decrepit se bucură din plin
Văzând c-al său copil e plin de viață
La fel și eu, olog făcut de-al meu Destin
Mă mângâi cu ființa ta măreață.
Căci ești frumos, bogat, și nobil, și deștept
Și-acestea patru - sau mai multe poate -
Sunt un blazon ce stă de drept pe al tău piept
Și-a mea iubire-i imprimată-n toate.
Așa că nu-s olog, sărac, disprețuit,
Atâta timp cât umbra ta-i concretă
Pentru că-mi dă belșug și eu mă simt hrănit
Trăind c-un pic din slava ta perfectă.
Să ai tot ce-i mai bun, eu asta îți doresc
De zece ori mai mult să simt că înfloresc!
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a întors lumea pe dos
La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos.
Hoțu-i negustor cinstit,
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab.
Nopțile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină,
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binevoitor.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect.
Frumosul este oribil,
Fără carte, ești deștept.
România este locul
unde apa arde focul.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și inteligență, adresa este: