Poezii despre copilărie și văduvie
poezii despre copilărie și văduvie.
Sonetul 9
Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viața-ți irosești burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Și lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Și-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuiește cu larghețe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipește mândra-i frumusețe
Ce astfel piere fără a crea.
Și-acela ce pe alții nu-i iubește
O crimă rușinoasă săvârșește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre copiii care mușcă
prin nașterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toți șopteau pe stradă
ori pe la colțuri, în tramvaie
nefericiții mei părinți
se-obișnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face
bună-ar fi o ploaie!
cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp
sau să împușc acest nemernic
pesemne niște văduve
au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea
într-un pomelnic
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul pustiirii (Urgia cerească)
Iarăși lupte, iarăși sânge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfârșite,
Iarăși valuri și nevoi!
Când a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.
Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.
Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O piesă ieftină
nu, nu doresc acel a-mor -
în scenă poate nu sunt al tău: toate
replicile nu înseamnă nimic în engleza
copiilor de trupă rătăciți - nu
doresc a-mor și durere, nu
vreau numai sex, nu
mai sex seven eight & așa
mai departe: văduve foarte
vesele foarte (?!) sub re
flectoarele în putere - mimată
prin răsuciri pe călcâiele a
liniate fricos la perete
și jupuite la sânul
fecioarei din carton și burete color
din actele de
rulate la începutul orbirii
cu pelerine aruncate-n decor
peste ochii din umbre
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astigmatism ideatic
[spunere albă]
În coaja mormântului crește floarea unei singure clipe,
tu ești o culegătoare de taine cu buzele, acelea vorbind întuneric,
la fântâna cu lumină Domnul decojește sicrie
până la absența cărnii din poemul neființă
în sacrul tău e o tăcere de diamant, lucitoare în văzul sângelui,
cel ce în patimi răstignit e pe crucea lui Eros
Nu mă numi încă văduv,
pot face dragoste cu tine și-n inexistența ta,
când voi muri Cenușa va plânge,
resuscitarea nu mi se poate grăi în ființă
doar tu, Pasăre, femeie
vei urca din scrum și vei face dragoste cu mine
într-o necrofilie puerilă...
așchia nu sare departe de trunchi, pruncul se va naște mort
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dramă din copilărie
într-o zi de toamnă încinsă
orașul de provincie târg de săptămână
privea cum pe podul îngust
se petreacea o dramă proletară,
de sub roți de tractor se vedea zdrobit
un trup uman ce avea să fie îndelung plâns,
preoteasa se grăbise să ajungă în cimitir
să-și aducă obolul părinților decedați
în grabă uitase să privească în față
lovită în plin se întindea acum pe caldarâm.
Ea, spunea orașul, mai tot timpul era tristă, îndelung
ofta, din pricini multe suferea vădit,
preotul sufletește o plângea amarnic
văduv și cu un prunc pe cap,
la înmormântare toți chiriașii popii au mâncat de post
și de grabă să-l îmbărbăteze i-au ținut isonul,
eu ca un prunc rătăcit în amiază îi priveam
cum vărsau vorbe și din colț de drum
le vedeam frământarea ce o povestesc,
acum de grabă voi semna, precum poetul întristat
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplarea
vreau să alung din gând
întâmplarea tristă a copilăriei
dintr-un sat de munte
pe care l-am lăsat în urmă,
cu pasi grei mi-am îndepărtat privirea
de la chipul grav
al pădurarului văduv
a cărui consoartă în flacări și-a găsit sfârșitul,
era veselă femeia, harnică, gospodină aleasă
între ea și astru părea a fi o idilă
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea femeiască
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Și, să mai amânăm, nu-i înțelept,
Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit,
Femeia, n-are, totuși, nici un drept.
Muncim, ca niște sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Și condamnarea de-a ne urâți,
Chiar voi, ce ne iubiți, ne-o dați, mereu.
Stăm în picioare, încă de cu zori,
Și vă mirați că nu mai sunt subțiri,
Dar voi, care vă credeți tot feciori,
De ce nu arătați ca niște miri?
Pe unde ne dați dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burți ne dați copii,
Iar voi plecați la altele, râzând,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În Rai e toamnă, mamă?
În Rai e toamnă, mamă?
Trimite-mi, de poți, vești,
Cum se vede pământul,
... Acolo unde ești?
Te văd îmbrobodită,
Pe prispa casei stând,
Așa făceai adesea,
Priveai frunza căzând.
Oftai fără vreo vorbă,
Basmaua ți-o legai,
Și rătăcită-n gânduri,
Cuminte, lăcrimai.
Purtai galoșii tatii',
Și-o bundiță din lână,
Veche de mulți ani,
Măicuța mea bătrână.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tramvaiele marasmului
Nu sunt tramvaie pentru clipe și nemorți,
doar ceruri sau văgăuni inerte.
Capete de linie și vatmani fără cranii sub chipie,
taximetriste bete în pană de benzină mânate de nevoi,
pensionari mahmuri pierduți la loterie, cu ochi vitriolați
de blugii adolescentelor la care singurul lucru inteligent este telefonul,
văduve inerte cu respirații peste ceaslovuri mucegăite,
proletari hăituiți duhnind a coșmaruri și copiii care le sunt morminte pentru vise,
toți și toate sunt înghesuiți în aceste tramvaie lăsate de izbeliște
în panta amurgului care a început nemilos de la răsărit.
Afară plutesc gropi care rup planetarele ca pe spaghete,
claxoane matrioska umplu de avorturi sonore
orașul stigmatizat cu răni și puroaie verbale,
canalele horcăie înfundate de strigătele mâzgălite pe ușile W. C-urilor publice.
Râd și, cu urechea lipită de geamul tramvaiului
ascult orașul, ura din el cum dospește
fermentând în cavourile viilor numite apartamente.
Cobor, simt ploaia pe care se cațără un blestem spre cerul sulfuros-
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și văduvie, adresa este: