coroană şi iubire

Am tulburat

Am tulburat adesea umbra copacilor
şi-am auzit rumoarea frunzelor iscusite
şi furia coroanei ieşită din orbite,
mânia cetelor de palatini
în contra celui care intră prin rădăcini,
intră prin rădăcini, iubit de ele,
şi rămânea în patul frunzarelor rebele.

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaliu bizantin

Cad capete de îngeri pe podele,
După ospăţul ce s-a dat în rai
În cinstea poposirii dragei mele
într-un harem al unui vechi serai.

Zorii mă prind pe plaje musulmane,
Pe calul alb, la piept ţinând iubirea,
Plătesc îl lire, drahme şi coroane
Un bir la fel de scump ca fericirea.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port...

rubinul fierbinte
lipit de retină,
soarele în toartă
şi coroană capilară,
rochiţa-n alb –albastru
mândră pe câmpie,
dragostea în unghii,
ochii de căprioară
şi flacăra nestinsă
a iubirii eterne.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iubirea e un cerc

Şi iubirea, uite,
Uite-i cerc şi ea -
Coroană pe frunte,
Plâns de peruzea.

Şi iubirea poate
Cercuri să convoace,
Că e fără moarte
De o viaţă - ncoace.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt alături...

Nu ştiu de-am scris eu versuri câte drumuri
Bat fără tine zilnic singuratic,
Nici dacă-n flori de toamnă sunt parfumuri
Destule pentru dorul meu sălbatic.

Te simt alături, dar eşti numai umbră
Şi nu-mi răspunzi de-ntreb de mă iubeşti,
Foi veştede de noi alături umblă -
Neconvertibili galbeni pământeşti.

Cometă-s eu, coroana ei e umbră
Ce-şi duce trist în urmă coada sumbră.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul de veghe (sonet)

LUCEAFĂRUL DE VEGHE
(sonet poetului Eminescu)

Prin nopţi de veghe, pe bolta cerului
Adulmec Luceafărul cum priveşte
O lume în care nu-şi regăseşte
Iubirea pe sub coroana teiului.

Dorul şi iubirea îşi împleteşte
De-a încununa muza poetului,
Ce-l aşteaptă la răscrucea timpului,
Cu spiritul ce în veci îl iubeşte.

Dar visul amăgitor dispare,
Când zorii îl ascund sub pleoapa nopţii,
Să revină cu-a vremii repetare.

În mistere cereşti caută sorţii,
Ce-l pot aduce pe-a vieţii cărare,
Să evadeze din Imperiul Morţii.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ochii ei şoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.

Triste sunt şi parcă plâng
Şi se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.

Cum pe vremuri, jucăuşo,
Îţi sorbeam al gurii mied,
Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.

N-o să-ţi fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.

poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopţii,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumeţiilor celeste,
portretul vieţii este veşnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aşteptării

Ţi-aştept iubito revenirea
Ca dorul meu să îl alini;
Arunc coroana mea de spini
C-ai terminat cu rătacirea.

Mereu te caut cu privirea,
Să te zăresc între grădini;
Ţi-aştept iubito revenirea
Ca dorul meu să îl alini.

Tu nu rămâi între străini
C-ai întâlnit aici iubirea,
Mireasma florilor de crini
Ţi-a'nduioşat trăirea.

Ţi-aştept iubito revenirea

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun venit!

Din linii de timp de lumină,
Încep să croiesc un zig-zag,
C-o foarfecă mică şi fină,
Să-ţi fac scară, Omule drag!

Coboară din ceruri înalte
Pe ea, în IUBIREA ce-ţi port,
În miezul poveştii din carte,
Ca nava-ancorată în port!

Din vieţi de trecut, paralele,
Renaştem din pietre-adormite,
Îţi dau o coroană de stele,
Că Rege îmi eşti, tu, IUBITE!

Şi-o mantie de curcubeie,
Ţesută-n ani mulţi, cu IUBIRE,
Brodată cu dor de Femeie,
Cu lacrimi uscate-n privire...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!