coroană şi timp

Nostalgia amintirilor

Iar îmi amintesc de tine,
de tot ce-a fost şi nu mai e.
Aş vrea ca timpul care vine
în amintiri să stăruie.
Când inima mă îndeamnă
să-mi amintesc de tine,
Privesc a ta coroană
şi mă încarc de bine.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt alături...

Nu ştiu de-am scris eu versuri câte drumuri
Bat fără tine zilnic singuratic,
Nici dacă-n flori de toamnă sunt parfumuri
Destule pentru dorul meu sălbatic.

Te simt alături, dar eşti numai umbră
Şi nu-mi răspunzi de-ntreb de mă iubeşti,
Foi veştede de noi alături umblă -
Neconvertibili galbeni pământeşti.

Cometă-s eu, coroana ei e umbră
Ce-şi duce trist în urmă coada sumbră.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează
Timpul nu are relevanţă.

Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate;
La margine de pleoapă, o stea –
Sub mătasea pielii, o mare –
Ele ne spun că aici nu există timp.

Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.

Suntem asemeni unui rege şi a unei regine
Atunci când mulţimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii îşi leapădă, împăcaţi, coroanele
În lacuri.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înfloreşte în torace
o frenezie ce ştie
să frângă oasele cum
nimeni alta n-ar putea
să le fiarbă şi usuce
la jumătate de lună

o frenezie îţi dilată coroana
ca să te poţi îmbrăţişa
singur.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica lui Simion Bărnuţiu

Duminică de ţară, holde pline
furnalul verii clocoteşte-n jur
prea pui la suflet totul, şi nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Respiră din adinc, miroase fînul
fă-ţi timp pentru privighetori şi maci
răcoarea să-ţi purifice plămînul
să te ímbeţi cu rouă, şi să taci
Ţi-au veştejit coroana de pe frunte
şi anii ţi-s din ce în ce mai sterpi
nii-i vinovat deloc întregul munte
că-n sînul lui s-au cuibărit şi şerpi
Sărută gura zilei, bea-i lumina
trădării azi nu poţi să-i dai răspuns
deşi nu-i la vedere, rădăcina
pe tine te cinsteşte, şi-i de-ajuns
Duminică de tară, seve grele
o toropeală dulce stinsă-n vin
ridică-ţi ochii către zei şi stele
şi rabdă cu stoicism, mai e puţin!..

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dioptrie

Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roşesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.

Aproape. Ochii împietresc cruciş
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniş,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.

Odaie, îndoire-n slabul vis!
- Deretecată trece, de-o mătuşe -
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei - prin cenuşe.

poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o uşoară nostalgie

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Via Capua

Între timp a murit ceva în mine.
Port pe cap o coroană din iepuri împletiţi.
Norii pe umeri îmi fulgeră coaste
ochii îmi stau risipiţi...
pe secundă!
Ce vrei?
Nu vezi că mă răstignesc pe corpul meu.
Nu vezi cum singur îmi duc corpul să mă ucidă
şi cum în stânga mea un leu
muşcă din dreapta mea
din alt om
o omidă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Guillaume Apollinaire

noi nu ştim nimic
noi nu ştiam nimic despre durere
anotimpul amar al frigului
scobeşte dâre lungi în muşchii noştri
el ar fi preferat bucuria victoriei
înţelepţi sub restriştile calme în colivie
neputând face nimic
dacă zăpada ar cădea în sus
dacă soarele ar urca la noi în timpul nopţii
să ne încălzească
şi arborii ar atârna cu coroanele lor - plânset unic -
dacă păsările ar fi printre noi să se oglindească
s-ar putea înţelege
moartea ar fi o îndelungată călătorie frumoasă
şi vacanţele nemărginite ale cărnii structuri şi oase

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bustul Eminescului...

de ziua ta, eterna Basarabie
la bustul tău aşterne flori şi ibertate
şi capul aplecat mereu sub sabie
timid şi-l saltă că de-ACUM se poate

s-a năruit epoca micilor balauri
începe veacul altor trădători de ţară
şi spinii din coroană se transformă-n lauri
şi iar iuda e cu El ca întia oară

iar tu priveşti nepăsător din veşnicie
la vălul care azi ca valul trece
şi libertate pentru dulcea Românie
cerşeşti Aceluia-şi nemuritor şi rece...

poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!