coroană şi viaţă

Şi iubirea e un cerc

Şi iubirea, uite,
Uite-i cerc şi ea -
Coroană pe frunte,
Plâns de peruzea.

Şi iubirea poate
Cercuri să convoace,
Că e fără moarte
De o viaţă - ncoace.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina hoiturilor

Palatul ei este făcut din cranii.

Coroana ei este făcută din ultimele aşchii
Sărite din nava vieţii.

Tronul ei e un eşafod de oase, chinul lucrurilor
Spânzurate şi brancarda sfârşitului.

Mantia ei este noaptea ultimului sânge.

Regatul ei este gol –

Deşertul lumii, din care ultimul ţipăt
A zburat greoi, îndepărtându-se neajutorat
În orbirea şi-n tăcerea şi-n surzenia golfului

Întorcându-se, micşorat, mut,

Să domnească peste acea linişte.

poezie de Ted Hughes din "Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii" – Ted Hughes editura CORESI, ediţie 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înveşniceşti privirea

Înveşniceşti privirea
cu cerul tău albastru
şi desenezi sclipirea
minunilor de astru.

E iarăşi primăvară-
coroană fără rege,
când clipa ta solară,
nu are nici o lege.

Şi-n pagină se-aşează
vibraţii de cuvânt,
să simţi a vieţii rază,
pe umezit pământ.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască Regele

Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Vasile Alecsandri (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul de veghe (sonet)

LUCEAFĂRUL DE VEGHE
(sonet poetului Eminescu)

Prin nopţi de veghe, pe bolta cerului
Adulmec Luceafărul cum priveşte
O lume în care nu-şi regăseşte
Iubirea pe sub coroana teiului.

Dorul şi iubirea îşi împleteşte
De-a încununa muza poetului,
Ce-l aşteaptă la răscrucea timpului,
Cu spiritul ce în veci îl iubeşte.

Dar visul amăgitor dispare,
Când zorii îl ascund sub pleoapa nopţii,
Să revină cu-a vremii repetare.

În mistere cereşti caută sorţii,
Ce-l pot aduce pe-a vieţii cărare,
Să evadeze din Imperiul Morţii.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zână, a luminii doamnă

O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieţii stăpână,
Din cer acum te coboară.

Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veşminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.

Din aura luminii tale
Naturii să dăruieşti,
Frumuseţea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubeşti.

Ea îţi va aşterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îţi va presăra petale
Din floarea care nu moare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei trei Magi de la Răsărit

– Eu aduc tămâie. Numele meu e Gaspar.
Am devenit înţelept urmând Steaua Divină.
Declar: iubirea-i imensă, viaţa – un frumos dar.
Dumnezeu există. Din beznă-a făcut lumină.

– Eu sunt Melchior. Aduc mir parfumat.
Dumnezeu există. E lumina care-învie-n zori.
Din noroi răsar cele mai mai frumoase flori.
Întotdeauna-n plăceri tristeţea-şi face pat.

– Eu sunt Baltazar. Aduc giuvaiere-n dar.
Vă asigur că Dumnezeu există.
Ştiu asta de la raza sfântă şi plină de har
Strălucind pe crucea Morţii, într-o zi tristă.

–Baltazar, Melchior, Gaspar, ssst, linişte deplină:
Iubirea triumfă în veselia dimineţii.
Isus renaşte şi din haos face lumină.
El poartă pe frunte coroana Vieţii.

poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul celor cinci coroane

Regină-mi eşti, iar eu ţi-am pus coroană
S-o porţi, cu mine-alături, peste-un timp
Ce-l cred nu doar o viaţă pământeană
Ci, într-o veşnicie, anotimp.

Iar tu, strălucitoare, mi-ai zâmbit
Şi mi te-ai oferit cu totul mie,
Apoi coroana ai înlocuit
Cu-a timpurilor ce vor fi să fie.

Le-ai tot schimbat, le schimbi şi-acum, mereu,
Dar îmi rămâi aceeaşi tu, cea care
Le împleteşti cu fir de curcubeu
Punând culoarea lui în fiecare.

E iarăşi toamnă – timp de-ncoronare
Cu ruginiu, cu galben şi cu... eu.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate finală

Astă noapte pe la trei
A murit un om sărac
Şi l-au plâns un pui de drac
Şi vreo două trei femei

Că avea săracu-n viaţă
Obiceiul să iubească
Şi să tot păcătuiască
Şi pe dos dar şi pe faţă

Dacă voi muri şi eu
Când cocoşii vor doini
Tu să vii, cum ai veni,
Să boceşti la capul meu

Şi să-L chemi pe Dumnezeu
Să mă plângă la picioare
Şi apoi la fiecare
Parte a trupului meu

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (1996)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşire

un stol mare de păsări s-a oprit asupra mea
fiecare pasăre îmi ciuguleşte lutul
deschizând o fereastră
crucile din cimitir s-au ridicat la înălţimea crucii lui Iisus
cerul pictează caii cu albastru
copitele răstignesc pământul pe-o cărare nouă
din muşchi îmi ies coroane de fluturi
şira spinării a devenit un copac din al cărui lemn
s-au construit biserici într-o viaţă anterioară
plutesc pe sânge icoane spre răsărit
în mâinile întinse ţin lanţul unui lacăt
o noptieră stă în faţa mării
îi deschid sertarul şi iau cheia ruginită a timpulul
cheia se topeşte pe pieptul meu
ies afară în stropii de ploaie
în apa căzând aud glasul naşterii

poezie de Radu Chiorean (5 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!