Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

corp și trupul femeii

Poezii despre corp și trupul femeii

poezii despre corp și trupul femeii.

Ovidiu Cristian Dinică

Poemul

până la poartă
poți alerga sau sta
într-un picior pe marginea terasei cu flori,
o singură petală este suficientă
să-ți aduci aminte trupul său
așa cum lumina te-a ajutat să-l admiri cândva,
întotdeauna ai spus privirea ce alunecă
pe un corp de femeie nu-i un păcat
devine exercițiu de contemplare a creației,
te prinde
la timp să-i afli respirația, parfumul
dacă neliniștea nu te-ar pierde
odată cu simțurile scufundate în propria piele
ca într-o apă ce te renaște pentru a scrie cu
iubire poemul pe care ea nu-l va citi niciodată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mereu

Mărgea pe șnur, de timp non stop,
Perpetuu în mișcare d-un bijutier;
... E viața însăși, scumpul colier
P-o ață-n două capete, în veșnic hop.

E ciclul de-nceput în nesfârșit
Vândut pentru rulaj la relantiu
Risipitor, predând salutul din chipiu
'n sinistru început, de suflet istovit.

Rostogolire de idei și vise
În mințile ce n-au nicio idee;
Nici de-nceput, din corpul de femeie,
Nici din topitul neștiut în cave-nchise.

Rămâne lanțul genelor perechi
Cu X și Y, matematice de sex
Și ticuri înăscute sau reflex
Cu dogme mereu noi, dar toate vechi.

[...] Citește tot

poezie de (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți amintești astă vară?

Draperiile erau încă trase și lumina se furișa ca o fată virgină
Care fuge de-acasă fără nicio șansă s-o oprești din drumul ei

Se lumina, se lumina într-un fel fără judecată, fără coerență
Și cât aș fi vrut să țin piept, cât aș fi încercat cu mâna să văd
Dacă arde sau nu, m-am lipit de fruntea ta ca de-o cale ferată

La fel de inevitabil, am luat puține lucruri cu mine ca atunci
Când plec în vacanță pe nepregătite și arunc în valiză strictul necesar
Aproape fără să gândesc. Iar eu de-acum eram placată cu tine

Nu aveam nevoie de haine, farduri, bijuterii, pielea-mi strălucea
Ca în zilele când marea în bătaia soarelui parea un corp de femeie
Și tu te aruncai nebunește când într-una, când într-alta și mereu
Întrebai când ieșeai: Azi în cine am înotat?

Iar eu nu puteam să-ți redau în cuvinte lipsa oxigenului, pur și simplu
Cât aș fi căutat în dicționare nu găseam decât o marea adâncime
Sinonimă cu moartea, mă prefăceam că totul e bine și zâmbeam
Fără nicio judecată ca o fată virgină care fuge de-acasă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Portretul unei dame de companie

Zilele astea în care pictez o damă de companie
îmi aruncă timpul pe șevalet ca o ploaie
doresc să ating modelul și nu mă lasă,
vreau sa plătesc și nu vrea nimic,
îmi plimbă dorințele pe neliniștea sânilor
și mă face să-i conturez nervos.

O așez la fereastră să-i pătrundă lumina prin păr
și aura ei mă arde la degete
trupul are ceva care-mi curbează liniile
ori le frânge și cuțitul scapă bucăți de culoare
pe unde abia trebuie ninse.

Se-nmulțesc nemulțumirile căderii umbrelor
modelul e scump și formele ei diafane
pot fi prinse când le pipăi, când le sorbi
ca pe o licoare devoratoare de simțuri
îi promit un tablou dar e prea puțin
pentru corpul ei sculptat în abanos.

[...] Citește tot

poezie de (23 septembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corp de femeie

În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorința,
Apoi e material, adică ființa;
Doar Ea le poate combina, își joacă rolul.

E-n gesturi, cu mișcări unduitoare...
Cu șarmul de gheișă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poți intra în făgaș de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îți este scris;
Poți colinda prin timp, de ieri sau... încă.

E părul lung, oricum mai lung și moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poți juca cu el, de îi ești erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

[...] Citește tot

poezie de (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre corp și trupul femeii, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook