Poezii despre creier și sânge
poezii despre creier și sânge.
Creierul meu alb, spălat,
Sângele roșu, curat,
Inima, ce mărțișor
Port în piept și țip de dor!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ochilor de-mi stingi...
Lumina ochilor de-mi stingi: te pot vedea
urechile de mi le-astupi: te-aud în mine,
fără picioare pot merge către tine,
și fără gură, te pot implora.
Frânge-mi brațele, te pot cuprinde
cu inima ca și c-o mână,
oprește-mi inima și creieru-mi va bate,
iar de-mi arunci în creier foc,
pe sânge te-oi purta mereu.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul și Craniul
Pe craniul Omenirii șade
Amorul cocoțat
Și prostul, pe-acest tron, sloboade
C-un râs nerușinat
Bășici rotunde, pus pe glume,
Și le înalță-n cer
Spre-a împlini o altă lume
Ascunsă în eter.
Iar globu-n firava lucire
Din zborul larg deschis
Își scuipă sufletul subțire
Ca auritul vis.
Cum sar bășicile, din craniu
Aud suspin smerit:
- "Acest joc sângeros și straniu
Când va avea sfârșit?
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoie de iubire
Am cercetat, anatomic vorbind
componența inimii;
desenele spuneau limpede:
traiectoria
parcursă de sânge de la creier
spre tălpi, și invers e drumul,
mereu același drum,
ce inima îl face
pentru binele trupului,
cedând la toate...
unde găsește creiere îmbâcsite
pompează să scoată osmoza apoi
lăsând cale liberă
se odihnește...
... Anatomic vorbind
inima se odihnește încorporând
seva pe care trupul un biet muritor
o ținuse la-ntuneric
neînțelegând că are nevoie
[...] Citește tot
poezie de Elena Olariu din Șoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm I
Acești psalmi sunt opera minții bântuite de viziuni și nu a
rațiunii ce nu se schimbă niciodată.
Eu sunt carne și sânge, dar mintea mea e focarul multor
iluminări.
Mă schimb odată cu vremea, cu starea finanțelor mele, cu
munca pe care o fac, cu prietenii mei.
Dar într-adevăr niciuna din acestea nu e răspunzătoare
pentru mărețele defecte ale minții ce mi-au lăsat
creierul deschis halucinațiilor.
Toată opera a fost o imitație a trăncălelii literare din capul
meu.
Această bârfă este un document excentric spre a fi pierdut
într-o bibliotecă și redescoperit când Porumbelul
coboară.
poezie de Allen Ginsberg din Howl și alte poeme (februarie 1949), traducere de Petru Ilieșu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naiva închipuită
Într-o vreme și eu aveam un creier frumos,
Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme și eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înțeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
și te așteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supraviețuia nebuniei tale de seară.
Până și familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să privești îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălțam zmeul
și vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpșuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
și carnea mea dulce
[...] Citește tot
poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vreme ce emoțiile sunt cele dintâi
De vreme ce emoțiile sunt cele dintâi
care dau atenție
sintaxei lucrurilor
nu te vor săruta niciodată deplin;
acceptând să fie luat de fraier
când primăvara sosește în lume
sângele meu trăiește deplin
iar săruturile vădesc un mai bun destin
decât înțelepciunea,
doamnă jur asta pe toate florile din lume. Nu plânge
cel mai bun reflex al creierului meu înseamnă mai puțin decât
clipirea pleoapelor tale care spun
noi existăm una pentru cealaltă: atunci
râzi, sprijinită cu spatele în brațele mele,
pentru că viața nu este un paragraf.
Iar moartea cred nu este o paranteză.
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub ușă
Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub ușă.
Mi-am așezat pe nas ochelarii
Și-am început
S-o citesc.
Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Și-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.
Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munții, cu aerul,
În legătură cu pretenția lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, și-n creier.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cioara și marea
A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.
A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.
A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.
A încercat să urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.
A încercat apoi să fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,
Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanță
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.
În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă trag
din scriitorii cei adevărați
cei care nu fac umbră pământului
cu sângele îngroșat de la vâscoza
paginilor scrise
umblu prin bibliotecile care mi-au strâns
slovele cu evlavie și adorație
mă trag din cei care
ctitoresc cărți fără pereche
m-am dat jos de pe soclu
și am intrat în creierul uman
așa au devenit operele mele nemuritoare
vor dăinui atât cât va ține omenirea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și sânge, adresa este: