crengi şi frunze

Soldaţi

Suntem
frunze
pe ramuri
toamna.

poezie de Giuseppe Ungaretti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

Odihneşte-te călătorule
pe această insulă
corabie ce nicăieri nu duce

dacă nu va veni
pasărea nopţii
vor cânta frunzele

vor cânta ramurile.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blând Zefirul mângâie unda rece
Printre crengi de măr coborându-şi zvonul
Iar din vârf ce-şi tremură frunza, molcom
Picură somnul.

catren de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A părăsit-o încă o frunză
Creanga tremură confuză
A fost ea neiubitoare
Simţind un sărut pe picioare

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Upanişad sau Tratat despre echivalenţe

Frunzele în ramuri? Prizoniere.
Libere să freamăte? Părere.
Liberă e frunza doar spre toamnă;
Libertatea clipei o condamnă
La căderea liberă, pe drumul
Consumat înspre pământ şi tumul.
De iluzii, veşted se desparte
Liberă o clipă,-n zbor: în moarte.

poezie celebră de Romulus Vulpescu (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pregătesc

să fiu frunză de netimp acrobat
pe ramul infinirii de carbon.
Cenuşă a supravieţuirii arzând
pe crestele nicăierii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De pică frunze, tu să mă cuprinzi în braţe...
Mi-e drag de toamnă, dar crengile din mine
aş vrea să nu se scuture nicicând.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna inimii

Şi ger cuprinde, ochi şi buze.
Un suflet negru-i aruncat,
De vânt şi ploi, pe crengi, frunze,
La toamnă, veşnic, condamnat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (15 septembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om cu om

Un om fusese-o frunză şi numai om cu om,
Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcîndu-te, din omul prigoanei, omenire.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingandurare

înserare
ziua încărunţeşte
la o ceaşcă de ceai

înfrigurare
între ramuri şi frunze
ultimă luptă

însingurare
inimi fără dragoste
foşnesc pe trotuare.

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!