crocodili şi moarte

Succesul

Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite şi el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul ştie hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ţii minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viaţa albastră să fie,
unii-şi pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiţi scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în Yoknopatawpha

În lumina de august aş vrea să mor,
Alături de Faulkner, Hemingway şi More,
Why is the world.....? O confesiune? NU.
Totul se află în mine, nemulţumire, TU.
O sclavă şi-un aligator au dat acestei lumi scriitori,
Ah, Oxford, no, better Harvard,
Faci facultăţi pe bulevard,
Stau precum Kafka la Castel, afară-n ger
Un Gulliver, vânez un urs – fantoma sa,
Harun o caută pe Fatma, as I lay dying,
Te visam, darling, eşti peste tot, de aceea
Iubind eu nu voi fi nici mort.
"Tăticule, e greu să mori?
Nu, cred că este de ajuns de uşor, depinde".
Fantoma Lolita se strecoară şi ea, neobosita.
Truman Capote juca la ruletă-rulotă- cocotă.
Şi totuşi pe Trotuş se scrie mai bine, vecine, vecine.
*************************************
Ies din pijama, dimineaţa ca o şopârlă fără piele,
Întâmpin din nou realitatea, un duş rece ca gheaţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e cu mine

toată lumea are amintiri sclipicioase
cu bunici rumeni şi vacanţe în scorţişoară
iubite comete mistuitoare fără număr
regrete în miere cu faguri de copilărie

numai eu îmi amintesc râme băloase
cârtiţe şi şobolani putreziţi în încleştări
voma cotidiană de pe străzile citadine
morţii care trăiesc în trupurile noastre

ei văd culori calde în apusuri celeste
eu văd mocirla sulfuroasă pentru crocodili
ei aud muzică zeiască ambrozie pentru muritori
eu aud strigăte de ajutor şi plânsete scremute

ce-o fi cu ochiul meu, e spart sau măcar crăpat
o fi în creier o explozie solară ca o gaură neagră
ăştia o să mă ducă la spital să mă lege fedeleş
nu înţeleg ce e cu mine

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul obosit

adăpostit într-un hangar
lângă navete spaţiale
alimentate cu pepsi
mestecă orbit winterfresh
şi bea whisky la litru
stă la taclale cu iapa lui
despre critica raţiunii pure
la început a mers uşor
cu metafizica
apoi a venit cawboy-ul
să-l ducă la păscut pe dealurile
pline cu fire de iarbă albastră
care nu cunoşteau fotosinteza
trăgea voinicul dintr-un trabuc
mai trăgea şi calul afară
pintenii zornăiau pe pietrele crăpate
de moarte călcate de cizme
din piele de crocodil
nu-i venea să se plimbe alături
de băieţandru cu pistoale la cingătoare

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La infinit se împart doar clipele născute moarte

înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea reţelelor de socializare
când încă mai creştea sub piramide timpul
aşa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni

aproape inutil
din şapte-n şapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri

între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
şi nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre ştiu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva am fost

osiris şi toată lumea mă invidia
eram mortul înviat
după ce-am zburat printre stele
am primit ochiul de la fiul meu
născut de isis
eram fericit şi îngrijorat pentru egipt
am înfrânt moartea
acum privesc cămilele cum trec
printre piramide eram leu
care am luat înfăţişarea zeiţei sekhmet - zeiţa leoaică
am creat deşertul
prin respiraţia mea
respiraţia de foc a ochiului lui ra
mulţi faraoni din perioada dinastică timpurie
au fost concepuţi de mine
zbor în universuri paralele
am cap de ibis şi socotesc
ce a mai rămas ce-am avut
ce-am pierdut şi ce voi câştiga
dacă adun atent sau scad puţin

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia rămâne mereu spontană şi, surprinzătoare, pentru cei care demult au depăşit-o...

Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, fiinţă blestemată,
Că îşi scoate nici când nu te-aştepţi varani, pume, şacali, hiene,
Veninoşi şerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioţi, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsionişti, cameleonic în ambiţii,
În masa sa amorf şi stoic, arar punându-şi din condiţii,
Rău răbdător, lăsându-şi seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...

Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul care nu doarme

În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amuşină şi dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni şopârlele şi vor muşca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbeşte să iasă-n stradă va întâlni la colţ
pe incredibilul aligator care-aşteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.

Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineaţă a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemaţi câinii.

Viaţa nu-i un vis. Atenţie! Atenţie! Atenţie!
Cădem de pe trepte pentru a mânca ţărână umedă
sau ne căţărăm pe tăişul cuţitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile

[...] Citeşte tot

poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul negării

străinul cu faţa de ceară
îmi cerea să nu tac,
de parcă ar fi ieşit dintr-o iubire năpraznică
o tinereţe târzie.
lumea se făcea coada unui şarpe ce nu ajungea cu limba
în pahar,
valurile mării urmau dâra de sare,
încărcând atmosfera.
totuşi noaptea,
noaptea în care nu crezusem niciodată că voi nimeri
toiagul vreunui înţelept
deprins cu cercurile
şi certurile
sau bârna vreunui păcătos mai recunoscător
decât mine, cel care împietream
cu privirea la tine,
cerul s-a deschis pentru câţiva copii,
pe care Dumnezeu îi dădea exemplu:
unu şi cu unu fac mai mult decât viaţa.
degeaba îmi suflecam pantalonii să trec prin faţa Lui

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciaţii... sau... Carnasier

De ce se scrie istoria cu sânge?
De ce Pământul nu ne mai ajunge?
Cutuma de conflict ne e războiul!
Felina-om îşi marchează teritoriul!

Nici câinii, nu se-omoară între ei...
Copii, îşi cresc familiile de lei!
Şacalul nu-şi atacă partenerul;
Oţelu-şi ştie sursa... că e fierul!

Chiar şarpe, de se schimbă-ades în piele,
De seamăn e aşteptat, la reînviere;
Şi un pe alt, nicicum nu se sugrumă;
Căci, are fiecare... o fărâmă.

Suntem pirane, orci... ce imităm.
Feroci de sânge, frate ne înfruntăm!
La fel, cum crocodilul, sau rechin;
Ne sfâşiem cu zel, producem chin.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!