Poezii despre cultură și existență
poezii despre cultură și existență.
Numai respirație
Nici Creștin și nici Mozaic, nici Muslim și nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean și nici din pământ,
nici din eter și nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam și Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup și nici suflet.
Aparțin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o știu și care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea și din mine,
singura care respiră cu respirația unei ființe omenești.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzii pierdute
nu. modelele nu există.
există momente în care poți avea același comportament
datorită stereotipurilor, clișeelor, culturii
dar modelelele nu există.
e doar un alt mod de a te înșela
și de a crea un bonzai siluindu-ți sufletul
când Isus a spus "sunteti Dumnezei"
nu a făcut altceva decât să ne insufle curajul de a privi adevărul în față
căci fiecare e Dumnezeu în felul său
și pentru a fi Dumnezeu nu-ți trebuie modele
e de ajuns să fii tu însuți
numai că eu... m-am pierdut pe drum..
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Davis Matlock
Să presupunem că nu există nimic, doar stupul:
Că există trântori și albine lucrătoare,
Și regine, și nimic mai mult decât strângerea mierii
(Lucruri materiale, ca de altfel cultura și înțelepciunea)
Pentru generațiile care vin, generația prezentă nu a trăit vreodată,
Destul că roiesc în aerul însorit al tinereții,
Fortificându-și aripile din ceea ce a fost deja adunat și pus la păstrare
Și, gustând, în drumul către prisacă,
Prin pajiștea de trifoi, darul delicat al trecerii în alt anotimp.
Presupune toate acestea și mai presupune adevărul:
Că destinul omului este mai presus
Decât destinul stupului;
Iar tu trebuie să porți povara vieții,
Ca și imperativul impuls al spiritului tău în exces.
Da, îți spun să trăiești totul ca un zeu,
Sigur de viața eternă
Chiar dacă ai dubii,
Să trăiești în acest fel.
Și dacă asta nu-l va face pe Dumnezeu mândru de tine,
Atunci nu există Dumnezeu, ci doar gravitație
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bataie de joc
Cu cata munca scrie un om o carte,
Ca peste cativa ani, doar file aruncate,
Cu cata suferinta traieste-un orb o viata,
Lumina-n intuneric va fi mereu o casa,
Cu cata bucurie ai vrea sa dai un sfat,
Dar cata suferinta cand nu e acceptat,
Cu cata aroganta privesti un om sarman,
Nu te-ai gandi o clipa sa-i dai si lui un ban,
Cu cata nepasare acuzi pe cineva,
Cand nici macar nu afli toata povestea sa,
Cu cata claritate aude-un surd ceva,
Parerile murdare, despre tacerea sa
Bataia de joc a ajuns cultura,
Oamnei buni nu prea se aduna,
Cat timp e o farama de umanitate,
Lumea poate sti, exista Spiritualitate!
poezie de Robert Roanovszky
Adăugat de Robert Roanovszky
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Acolo, lângă scalde, e o fabrică de hârtie
Și vaste grădini, parcuri verzi, foșnitoare,
Pe râul Moscova există și o mondo-vorbărie
Cu creste de odihnă, cultură și ape neminerale.
Astă birocrație fluvială slabă de piept, cât șapte,
Plicticoși-neplicticoși, ca halvaua, tupilatele holmuri,
Ca și cum țin de navigație matele mărci și ilustrate
Spre care gonim, cu care gonim pe-acvatice drumuri.
De cum văzu ocaua, fluviului Oka i s-a-ntors pleoapa,
De aia și suflă vântulețul pe Moscova-rău.
Surioarei Kleazyma genele prind a i se-ndoi, a i se pleca,
Motiv pentru care pe Iauza plutește un rățoi cenușiu.
Pe Moscova-râu amiroase a clei poștal, cam amar,
Se interpretează Schubert în megafoane-căpitane.
Pe raze, apa-i ca pe ace și văzduhul e mai firav chiar
Decât pielița de broască a înaltelor, coloratelor baloane.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bărbat adevărat regulează o femeie și apoi, dacă simte nevoia de mai multă iubire, se masturbează...
gagiu'-i un bufon
cu cap și trup
de babuin
el își violează prada
și-n vreme ce-i mănâncă puii
defechează-n propria-i casă
rămășițe de cultură și de trupuri civilizate
cască o gură enormă
și-i atât de plin de respirație puturoasă
încât trebuie să facă gargară
cu vomă și cu alcool
pentru a elibera miasmele grele ale
existenței lui jalnice
el habar n-are că
este un bufon
cu suflet de pușlama
răutatea nu are adversar
în inima lui primitivă
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cam demodat?
Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate
Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat
Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet
O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atotștiutorul
Opiniile-s interzise
Și orice subiect i-e cunoscut.
Știe și legile nescrise
Și neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.
Nu-i temă sau domeniu;
Le știe precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat și teatral.
Cum deschizi gura, țipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi ești o anatemă.
E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îți spune, ieri și ce-o să fie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Archibald Higbie
Te-am disprețuit, Spoon River.
Am încercat să mă înalț deasupra ta,
Mi-a fost rușine de tine.
Pentru că ai fost locul nașterii mele,
Te-am urât.
Acolo, la Roma, printre artiști,
Vorbind italiana, vorbind franceza,
Aveam de multe ori impresia că m-am eliberat
De orice amprentă a originii mele.
Mi se părea că atinsesem zenitul artelor
Și că vedeam lumea cu ochii maeștrilor,
Că respiram același aer pe care îl respirau și ei.
Însă ei treceau pe lângă lucrările mele spunând:
"Către ce anume țintești, prietene?
Câteodată acest chip pare a fi al lui Apollo,
Altădată al lui Lincoln."
Știți că nu exista cultură în Spoon River,
Iar eu mă înroșeam de rușine și nu-mi găseam pacea.
Și ce aș fi putut face, alcătuit și crescut
Din solul acestui ținut din vest,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cultură și existență, adresa este: