cutremure

Tu eşti aerul, eu harpa
Care tremură în vânt,
Tu te mişti, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cânt.

catren de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi ce e iubirea oare?
Când sfidaţi a ei splendoare,
Cutremur sufletesc, veşnică zdruncinare,
Moarte latentă, în însingurare.

catren de Valeria Mahok (2 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e divină floare,
Când sfidaţi a ei splendoare
Viaţa e cutremur, veşnică zdruncinare,
Moarte latentă în însingurare.

catren de Valeria Mahok (2 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivirea

Atins de secure
Trunchiul verde nu mai fu în stare să
Ţină seva
Rouă pe mere
Cutremur
Cojile sar, frunzele mor
Dar nu acum –
Decade pot număra degete de copil
Mlădiţă era când l-am plantat...
Nu ştiam că se potriveşte atât de bine
Braţelor tale întinse.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1883)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise pe un album - XVI

Ziua toată în tăcere a o trece îs silit,
Să m-arăt cu nepăsare, să mă fac că-s liniştit.
Căci de groază mă cutremur, nu cumva vreun oftat
Duşmanilor să vădească focul ce mi-ai atâţat.

poezie de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de martie

Trece un vânt peste lume,
Şi nu m-a uitat.
Credeam în poame rotunde şi coapte,
În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.

Cutremur şi viaţă, cutremur,
Vântul lui martie bate,
Cred în puterea gândului nostru,
Şi-n începutul din toate.

Strigă un vânt puternic prin lume:
Credeţi în forţa braţelor voastre!
Ascult şi privesc printre crengile goale
Spaţiile-adânci şi vaste.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimie pură

suntem derivaţi din substanţa emoţiei
cu reacţii comune de contopire in acelaşi epicentru.
sfidăm orice axiomă chimică
şi fiecare element din tabelul lui mendeleev.

intrăm in metamorfoză cu fiecare sărut
intr-un magnetism perpetuu
care fericeşte in fiecare sinapsă si atom
şi mă tranchilizează.
e o chimie redefinită
de descompunerea timpului
pentru reacţiile dintre noi.

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cutremur

Ai tăi, prea multă vreme ne-au crezut
şi că adâncurilor tale sfinte
li datorim şi-a-noastre osăminte
atunci când ceasul morţii ni-am văzut.

Dar, când în vânzolirile-ţi stupide
distrugi tot ce prin noi s-a înălţat
şi faţa-ţi o am înfrumuseţat,
când viaţa noastră chiar ni se ucide,

Pământule, se naşte-o întrebare:
un zeu păgân nu ne-o fi aruncat,
pe lutul tău de demoni hurducat,
de sus, pe noi, născuţi din sfântul soare?

poezie clasică de Nicolae Iorga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii (ma)tematic

alunec cu mintea şi gândul
pe ipotenuza timpului,
simplific silabele pe rânduri,
aştern pe catete pilonii
rezistenţi la vânt şi cutremur,
în ramificaţiile neuronilor
simt cum impulsurile
se amplifică dând sens vieţii.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!