cuvinte şi desfrânare

Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...

Dacă-am rămas străin la colţul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte şi dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, striveşte-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...

Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăveşte-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.

Dă-mi tremurul din şoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînţeleasă!...
Ispită eşti, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric şi mult prea visător...

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

Fermecător e desfrâul pielii
sub îmbrăţişarea albă, de fildeş.

Ieşind de sub tiparele îngăduinţei,
brăţară ce-o port nu-mi poate urca
mai sus pe mână.

Păşind prin fereastră cuvintelor
îţi voi spune asurzitor
că am credinţă într-o
oboseală a dragostei.

Ca şi cum cineva ar sta la pândă
şi-ar spune - gata, ajunge,
acum încercaţi altceva...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta desfrânată

O secetă plângea lâng-o fântână
Şi se ruga cu foc lui Dumnezeu:
"Mai lasă-mă, Părinte, doar o lună
Cu soarele vărsat în pieptul meu!"...

Când a venit o ploaie şi seceta fecioară
S-a răcorit de-odată din piept şi până jos;
Dar a-nceput s-o ude, şi-a început s-o doară
Şi s-a sfârşit iubirea din visul ei frumos.

Plângea şi se ruga lui Dumnezeu,
Că tocmai se trezise dintr-un vis;
I-am auzit cuvintele doar eu,
Dar niciodată-n viaţă nu le-am zis.

O scetă plângea la poarta mea
Şi se ruga să n-o spun la vecine
Că s-a ţinut cu soarele şi-ar vrea
Să vină să se ţină şi cu mine!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul toamnei

Privirea ta rămăne senzaţia de ţintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.

În ochi zâmbeşte dreptul tău la viaţă,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram păşindu-ţi nurii ruginii.

Ard gheţuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ţi-absorb vagi insomnii,
Te-aş dezmierda cu-acelaşi dulce-negru

Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!

poezie de Aurel Petre (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub raze creative

steaua din zori de zi mă sărută pe pleoape
coşmarul nopţii se sfârşeşte-n lumină
o nouă zi pătrunde în terne horoscoape
superbă, duioasă, candidă, divină.

razele solare ţin timpul în braţe
îi aşează pe tâmple nimbul auriu
pe frunze de laur se leagănă speranţe
cerul făgăduinţei zâmbeşte candriu.

pe câmpul fericirii mari lanuri de grâu
aşteaptă secerişul doar cu voie bună
orele de vacanţă se scaldă-n vesel râu
poeţii iubirii slove ştiu să compună.

condeiul lucrează în frenetic desfrâu
pe fila albă, pură cuvinte se-mpreună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coperţi de amante

Alergând pe cărările mele
Adun cerneală aurie de stele.
Nearsă-n nici un foc de iele,
Răsărindu-ti metaforele...

Dintre vidurile silabelor
Incolonate şi-ncătuşate...
In cercurile oţelitelor,
Condeie, murdar îngenuncheate

Cutumelor de tuş desfrânate
Versurilor cu gurile căscate!
In capcane cu colţi în cuvinte
Iubirilor albastre vânate....

Precum mierlele pe rotisor
Cu sticlirea sialoreică-n ochii
A celor ce-ntinează în "amor"...
Cerul imaculat al poemelor!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,

[...] Citeşte tot

poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pseudo)oglinzi

locul unde niciodată amintirile
nu sunt lăsate să apară
un fel de talpă striveşte
dreptul elementar
de a intra în memorie

mână de femeie cu brăţară şi copac
mersul ei printr-un poem cu micsandre şi palmieri
în ţipăt de păsări stranii – apariţii endemice
într-o lume heavy-rotation

fără prea multe scrupule
mormintele ţin oameni vii
strigoi împotriva propriei decizii
liniştea lor desfiinţată
în desfrâul frenetic de afară

se înserează de aprilie
cireşii îşi poartă durerea în jos
fructe grele-însângerate aşteptând

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire?

Reţii, când îmi erai iubită
-Nu te aveam, erai cu altul-
Făcusei zilnica-mi ispită;
Erai soţie, eu amantul?

Revezi, cotloane unde-ascunşi
Şi plini de patimi revărsate
Ne căutam, întrepătrunşi
În zbuciumul vecin cu moarte?

Resimţi arome slobozite;
Amestec de parfum şi trupuri
Când ne-mbătam dorinţi trezite
Din aşteptări, din începuturi?

Rescrii misterul neînţeles
De pasiuni înzdrobitoare;
Cum varsă-albina din cules
Veninul din nectar de floare?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima şansă

Dispar pădurile, fără cuvinte,
Golaşe dealuri fumegă-n amurg
Şi-n valea neştiutelor morminte
Izvoarele împătimite, curg.

De sub poveri destinele oftează,
E nebunie mare şi desfrâu,
Iar vulturi-s vânaţi şi sângerează
Talpa desculţ-a lanului de grâu.

Au strâns averi ereticii şi hoţii,
Justiţiabilii cu caracter funest
Ne-au jefuit mai rău ca mafioţii
Purtându-şi roba ultimului gest.

Mai fluieră un tren, a provocare,
Încă o gară... se va-nchide joi,
Nimic nu scapă de privatizare,
Nici lacrima copiilor din noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!