cuvinte şi prăpăstii

Un punct pierdut e lumea, în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis
Zadarnic este gândul, iar existenţa - vis.

catren de Omar Khayyam
Adăugat de ilaria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaură neagră poezia

Cu moartea pre moarte scriind
mă livrez fir-ar să fie
abisului din cuvânt
sexului numit poezie

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de nisip

Joci cuvintele
celor care nu înţeleg
cu ţelul vieţii bleg
ce primesc şi nu aleg
dintre nisipul abisurilor
perla infiniturilor
din carapacea inimilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnea mi se zbate în delir
Strigăt de abisuri zdrenţuit
Cuvintele ard în trandafiri
Suavitatea aceluiaşi infinit

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Şoapta, glasul si surâsul,
viaţa, plânsul, necuprinsul
taina, vântul şi cuvântul
toate-n mine locuiau.

Cântecul, iubirea, scrisul,
viaţa, râsul, necuprinsul,
teama, setea şi abisul
de la mine nu plecau.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Poezie
exişti pentru a spune-Sunt!
Sfiţească-se paşii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer şi pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l
Din eternitate în eternitate
Aceeaşi închipuire metafizică
Şi ne iartă nouă nemurirea
Şi toamna singuratică din priviri
Şi nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din rouă şi genune s-a plămădit natura
Ca omul-creatura s-o chinuie, ucidă.
Doar că natura, totuşi, deşi fără cuvinte,
Se apără de oameni, de ploaia lor acidă.

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radio-telegrafie

Navele strigă fără contenire, zi şi noapte,
Mii de cuvinte zboară de la şi spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe –
Oferă sfaturi, salută, cer ajutor.

Ele strigă, strigă şi plâng ne'ncetat,
Cuvintele se-nşurubează-n zgribulite cete
Sub cupola unui cer indiferent şi-ndepărtat,
Pătrunzând în toate colţurile-acestei planete.

Navele se strigă-ntre ele pe nume,
Se strigă de aproape şi de departe;
Ca o genune chemând altă genune,
Ca o stea, altă stea – din hăul care le desparte.

Navele strigă fără contenire, zi şi noapte,
Mii de cuvinte zboară de la şi spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe –
Dar cuvântul "Frică" lipseşte din vocabularul lor.

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se sparg torenţi repezi de maluri
cuvântul e prăpastie în ultimul salt
tu sari pe colţuri de stâncă
eu te urmez şi întreb
vei plânge în zori la capul meu
e întinsă câmpia

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

M-am trezit cu mine lângă mine
Şi m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să ţeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!