debut şi viaţă

Floare

Cum ai curaj să rupi o floare?
Ştiind că nu poţi fi ca ea,
Pe tine oare nu te doare?
Sau te-ai născut ca să fii rea?

Şi o separi de lumea vieţii,
Şi-i dai un loc în vaza ta,
Şi la debutul dimineţii,
O-arunci pe geam şi vrei alta.

Te-ntreb acum de-ai fi tu floare,
Ai vrea să fii de împrumut?
Cât ai parfum, cât ai culoare,
N-ai vrea?... să ştii nici eu n-am vrut.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

în palma ta

în palma ta creşte copacul
care înfloreşte şi-şi desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcneşte
îl simţi în timpane cum vuieşte
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist şi izolat în debutul veacului

palma ta hrăneşte viaţa născută
cu multă trudă din veştedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc şi strâng copacul

palma ta e o ultimă chemare
cu înţelepciune lipeşte şoapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţaţi de la ei...

În iarna "81 în... Latina se numea
În lagăr de fugiţi "profughi stranieri" stăteam
Cehi, albanezi şi ruşi, maghiari, poloni eram
Blestemuri de popoare... cu comunistă stea

Nu cunoşteam nici limbă, nici cum să cer înduplec
Prin semne, simpatie... ne înţelegeam oricum.
Din toţi aveam prieten pe acel debut de drum
Un fost circar polon, un clown... cu mare suflet.

El m-a învăţat credinţa, mai mult decât aveam
M-a ajutat în limbă să o cunosc mai bine
Mi-a explicat istorii de leşi, de ruşi... de mine
M-a dus la Vaticanul... Papă polon de neam.

Plecaţi apoi aiurea peste oceane... mări
Ne-am regăsit pe plaiuri de-o ţară uriaşă
Primiţi ca regi... gândeam, dar doar valori în faşă
Ni se dădea normalul, la martori de... orori.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am mai iubit

N-am mai iubit nicicând, cum te-am iubit pe tine
Îmi agăţasem clipa cu-n clopot de picioare
Târând cu greu aripa. De-atâta aşteptare
Speranţele rotunde rar s-au trezit în mine.

Om fi dorit noi, oare, să înnodăm trecutul
Tot zăvorând cuvinte în scumpe ametiste?
Mor trandafirii roşii în parcurile triste
Iar toamna asta-şi face încet, încet debutul.

La margine de viaţă să mai strivim hotare?
Iubirea-şi are rostul! Ţâşnind din măruntaie
Îşi depănă povestea pe fiecare foaie
Şi-şi scrie cartea sorţii, cum ştie... fiecare.

N-am să iubesc pe nimeni, cum te-am iubit pe tine!
Am îmbrăcat altarul cu cântece şoptite
Şi afundată-n vise şi gânduri răvăşite,
Te-oi regăsi în stele, şi-oi plânge cu suspine.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile copilăriei

Ieri am reîntâlnit
ploile de la noi.
Mi-a fost dor de ele,
de aerul lor
plin de miresme,
aducător de gânduri pure.
Ploilor de la noi,
desculţ şi gol
le adulmecam venirea.
Citeam nămolul lor,
cu flori de tălpi
din cârduri de picioare.
Chiteam atent,
ştiam dintr-o suflare
pe purtători
şi sensul de mişcare.
Ador sclipiri de cer,
cu tunet trosnitor
şi pompieri cereşti
stingând naturi

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplaudând existenţa cu bătăile inimii

Lumina adormită se trezeşte şi coboară în oameni,
Dumnezeu o semnează cu boabe de mărgăritar...

În condiţia umană,
debutez în fiecare dimineaţă;
chiar dacă,
de cele mai multe ori,
sunt acelaşi,
de fiecare dată,
fac cunoştinţă cu mine.

După ce-mi fură,
de sub pleoape,
ultimul vis,
zorile îmi legitimează debutul.

Descărcat de povara sfâşietoare a viselor,
trebuie să iau singurătatea aşteptării de la capăt
(într-un fel sau altul,
toţi suntem urmăriţi de sisificul destin),

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe-ntr-o zi... de gemeni

O fi un semn când ziua-i nota zece
la fericire şi destin
de început de prunci de mamă
şi de-un debut -înspre tot mai bătrân,
bunic, cum se mai spune-
când poţi vărsa o lacrimă
deşi e-o zi-festin?
Că-s două vieţi deodată -un gentleman şi-o damă
în început de gemeni, se copiind, se-ngân-
Massimo şi Maeva... De părinţi date nume!
E-octombrie şi zece,
o altă zi ce altfel în neştiut ar trece
de n-ar fi luat candoare
de-un semn de-amor, de-o floare;
se-mbobocind Simon, el... şi-a mea Daniela,
umplând o boltă-n noi sori, cum picurii umbrela...
Să fie tot deodată;
mamă, gemeni, nepoţi, bunic, mătuşi şi tată???

PS

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint de dureri placat

Gheţari, stepe înalte până la tavan
declaraţii de amor susurau spontan...
Păsări tăcute încetişor au aflat
răceala din spatele armurii agat,
a unui suflet devenit surogat,
pierdut într-un labirint de dureri placat.
Din pene colorate veşmânt i-au ţesut,
pe scenă l-au trimis pentru un nou debut...
Mereu viaţa se cere reconstruită,
din bucăţile lipsă redefinită.
Pierdută într-un labirint de dureri,
privirea mi-a rămas aţintită pe cer...
Culori noi din dulci dimineţi luminoase
am pus în griul zilelor tumultuoase
şi alături de păsările cerului,
încerc să pătrund tainele misterului
căci în tot ce ne e dat, de bine sau rău,
forţă vom găsi în al nostru curcubeu.
Inimă de gheaţă, fadă de iubire,
deschide ferastra, intră-ţi în fire,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Letargic de pasiv

E ceva putred
în fiinţa mea puhăvită
când văd că viaţa
e esenţă de steril.
Cu scai pe limba jumulită
- de vorbe goale, vorbe grele -
ca un păgân apar...
Apar, dispar
în cenuşia probă
a conştiinţei de buzunar.
În loc de ceas tic-tac,
ascult la tâmple
discursul nevralgic
al timpului scurs
prin vadurile clipei.
Mi-e că sunt cel mai copil
dintre boşorogii ştanţaţi
cu fierul roşu
de conservatorii lui
„E bine şi aşa!”

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept pe Cetăţuie

Privesc de sus, privesc din Cetăţuie,
mă uit de ani, de zeci de ani, mai mult de-o mie.
Nu sunt pe plută, n-am mestecat tămâie,
simt de-s ciupit şi nu revin din glie.
O glumă? Nu. Să zicem truc, sau fantezie.
Pun ochelarii timpului deasupra pe retină
şi privesc, să zic aşa ca doi ciclopi,
cumva ciudat, prin ambii ochi.
Lentilele sun fumurii, din zorii timpului născute.
Lunetă imi e stânga şi străbate
urbea de la vest la est, scanând
trecutul prin prezent, aşa cum va să vie,
în panorama ce ne-a pus, natura-n reverie.
Iar în fundal se toarce încet, neauzită,
povestea locului văzut în lunga-mi defilare,
ca o idilă în debut, fidelă-n depărtare.
Cum e normal cea dreaptă o urmează,
un microscop retrovizor ce se cuplează
la turma de dentrite, furnici scormonitoare
în zonele de ştiinţă a scoarţei cerebrale.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!