degete şi mâini

Prin univers

Prin univers o să dansăm orbeşte
Că soarele-i silit să mai aştepte
În noaptea asta lumea se sfârşeşte
La degetele mâinii tale drepte

poezie de Gabriel Cîndea (martie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate reţelele de socializare
Mai mult sau mai puţin virtuale,
Se pare că prietenii adevăraţi
Pe degetele unei mâini pot fi număraţi.

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcinări

Mâna robită de ascunzişuri sfredelind în ţâţele abrupte
încalecă pe elipsă pentru acest munte cu grădini
ca o moară de vânt piscul sfârcului macină lumini
şi degetele coboară ca măgarii cu samarele supte

poezie clasică de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Vântul s-a înălţat şi-a scos câteva ţipete.
A fluierat apoi din degete, tehui,
Şi-a spulberat pretutindeni frunzele vestejite;
A scuturat crengile chiar cu mâna lui.
A spus că va ucide, va ucide, nu va fi pace...
Şi-o va face, şi-o va face.

poezie de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre introductive

Am
întins
mâna

Cu
degetele
arse

De
arşiţa
lunii

Trupul
tău
frumoaso

Vibra
deasupra
cuvintelor

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi transmit

Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea
trăim, eari, era.
Va fi doamne, va fi
alb, roşu, gri.

Convenţie, convenţiune!
Pe cele cinci degete te pup minune,
pe cele două lungi picioare
pe cele două mâini cu subţioare

Oh şi deasupra capul verde
şi mai deasupra norul negru...
Vine un duh care mă pierde
tot demn şi tot integru...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafie

Am simţit nişte degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula

Buzele erau şi aspre şi dulci
Cineva parcă mă săruta

Oasele mele vitale gata să se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva

Era un chip pe care îl ştiam
Un chip şi blând şi încruntat

N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschişi pielea albă

N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna şi i-am atins obrazul.

poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A se vedea

A se vedea la orizont gura mea deschisă
trăsură trasă de ochii mei
în care dorm departe.
Şi îţi arăt cu degetul... cu osia
cu biciul mâinii drepte
şi sângele îl arunc covor
să păşeşti...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Descompusul alunecând prin camera putredă;
Umbre pe galbene galbene tapete; pe întunecate oglinzi se înclină
Fildeşia tristeţii mâinilor noastre.

Perle maro se scurg printre degetele noastre amorţite.
În tăcere
Se deschid ai îngerului ochi albaştri de mac.

Albastră e şi seara;
Ora amorţirii noastre, umbra lui Azrael*
Ce-ntunecă o pepinieră maro -

_____________
* Îngerul Morţii

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

A plecat

Am auzit o inimă încetând un om
şi cu mâna sub cap
pe o claie de iarbă
i-am surprins aruncarea!
Şi-am făcut cu degetul
un fel de semn
şi mi-a făcut cu sângele un fel de salut
aplecat
a plecat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!