Poezii despre demagogie şi desfrânare

poezii despre demagogie şi desfrânare.

De m-ar duşmăni o lume,
Tuturor le spun pe nume:
Negrului eu negru-i zic,
Celui de nimic ‒ "nimic";

Albului eu alb îi spun,
Iar nebunului nebun;
Un incult e un incult,
Îl numesc, nu îl insult;

Celui prost eu îi spun prost,
Iar anostului anost,
Mincinosu-i mincinos,
Ticălosu-i ticălos;

Agramatu-i agramat,
Vinovatu-i vinovat,
Demagogu-i demagog,
Pisălogu-i pisălog;

Când stai cu hoţi, înveţi să furi,
Iar cu birjari, înveţi să-njuri,
Cu cei nedrepţi ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepţi ‒ să fii om drept.

Cu-nşelători, înveţi să-nşeli,
Cu scornitori, înveţi scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.

Cu mincinoşi, înveţi să minţi,
Să fii cuminte ‒ cu cuminţi,
Cu cei scrântiţi ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiţi ‒ să fii tâmpit;

Cu tupeişti ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Ce-i permis abilului
Nu-i şi imbecilului.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis şi ageamiei.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis nicicum prostiei.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis şi neroziei.

Ce-i permis activului
Nu-i permis pasivului.

Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis şi belicosului.

Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis şi ticălosului.

Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Pentru a recomanda secţiunea cu Poezii despre demagogie şi desfrânare, adresa este:

demagogie şi desfrânare