descoperiri şi religie

Voi căuta alte premise

Împuternicit de consideraţii logice
dăruiesc din mine întreaga epuizare
unde totul se confruntă prin definiţii
ca nişte luptători în arenă
până iese învingătorul final
cu laurii care-l copleşesc
şi plânge victoria.

Voi căuta alte premise
care să conducă la concluzii valide,
se vor încununa cu aura sacră
până la descoperirea altor legi
ce pătrund mai în adâncime
unde ochiul lui Dumnezeu
veghează neîncetat
cum i se reproduce în evoluţie
nesfârşita creaţie
pe care o imită oamenii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 iunie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Motto
Sunt multe religii bazate pe idei omeneşti.
(Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor. - Tit 1,16)
Însă religia adevărată, bazată pe Cuvânt este una singură, Biblia vie.
Iar despre Cale, Iisus a spus:
Puţini sunt cei ce o găsesc - Matei 7,14.

cu calculul probabilităţilor - sfidând culmea logicii -
viaţa este cel mai frumos vis înaintea minţii
înaintea inimii mijloc de a ieşi din memoria cărnii
o urgenţă pentru noaptea aceasta
.
gustul cenuşii se strânge peste materia cenuşie.
dar, uneori simt lumina vie, deşi reflectările ei
nu adeveresc întotdeauna. ştii,
senzaţiile, câteodată, nu înseamnă nimic.
la soare şi tinichelele strălucesc.
iar diamantul e prea obraznic.
.
înfrigurarea descoperirii?

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Paţiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu în stare latentă

nu există drog mai puternic decât creaţia
sentimentul acela când pluteşti
şi lumea întreagă este la picioarele tale
când ceea ce gândeşti capătă sens şi se conectează
prin flux luminos
cu restul gândurilor din univers
când orice lucru oricât de neînsemnat părea înainte
devine o nouă descoperire un nou adevăr
privit din toate unghiurile percepţiei
drogul acesta nu se prizează nu se injectează
nu se bea pahar cu pahar
şi nu se învaţă
drogul acesta există dintotdeauna în tine
îţi curge prin vene
respiră odată cu tine iubeşte odată cu tine
este dumnezeu în stare latentă

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (24 decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul tristei priviri

Câteodată, soarele nu apune unde ai vrea
şi culorile dimineţii sunt diverse de cum ţi le imaginai.
Descoperirea e neaşteptată precum în vară fulgul de nea,
dureroasă în a înţelege unde a dispărut calea spre rai...
Noi unghiuri ţintesc gândul,
vise vechi abandonează strada,
în cenuşiu se îmbracă pământul
în neant se prăbuşeşte parada
şi timpul, în călătoria către clipe infinite îşi ţine respiraţia,
devenind din ce în ce mai subţire, îngroşând dizgraţia
iar neliniştea devine atât de robustă, că îndepărtează speranţa.
Adevărul tristei priviri, prea gru pentru a fi acceptat,
bâjbâie în sufletul fragil, la dureri încă neadaptat

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea şi absurdul...

fericirea şi absurdul sunt dragul meu,
-cei doi copii nedespărţiţi ai aceluiaşi pământ-
consider, că e greşit să spun că, fericirea
se naşte neapărat din descoperirea absurdului...
se întâmplă la fel de bine ca sentimentul absurdului
să se nască din fericire...
toţi suntem într- un fel sau altul- Sisifi –iubite,
numai poetul trebuie să zămislească noi lumi,
indiferent cât de absurdă este condiţia sa,
nu crezi?
singurătatea este şi ea o karmă,
o lecţie, de multe ori, educativă,
de întărire a caracterului,
un test necesar al fiinţei noastre
cu dilemele ei, cu risipirile ei,
cu înălţările ei...
iubite,
mi-e sete de tine, în despletitele nopţi
când dalta de lut îmi modelează coapsele zvelte
incendiate de focul nemilos al dragostei,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest poetic

Propun...
Ca toate poeziile lumii
să devină râuri, meandre,
şi sub o lună a câinilor muţi
să umezească versurile albastre ale pământului.

Strigătul acelei nopţi, de acum o mie de ani.
Natura fără litigiul cu ce e omenesc.
Temerile ancestrale, trecutul răsucit.
Visul mereu incomod al prezentului.

Propun...
Distrugerea tuturor bagajelor,
uitarea metricii orologiilor,
şi aşezat în fereastra înserării
să devorezi cuvintele şi să le înmulţeşti.

Configuraţia greoaie a terenului.
Îndoiala care învinge imaginaţia.
Nimeni nu e un cetăţean de primă clasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Jorge Eduardo Lacuadra din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

azi m-am trezit devreme
obosit cu o mare durere de cap
toată noaptea am visat că le recitam poezii serafimilor
şi trebuia să utilizez cât mai multe cuvinte
niciodată pe-acelaşi sau unul asemănător
deoarece la fiecare greşeală lor le cădea câte-o pană
iar în lume se stingea câte-un poet
şi fiindcă la noapte aş putea avea acelaşi vis
m-am gândit să mai elimin din ele
am luat dicţionarul
am citit pagină cu pagină cuvânt cu cuvânt
apoi am început să le tai cu o linie neagră
suficient de groasă cât să cuprindă literele cu coadă
dar şi pe cele moţate
cum vedeam unul care avea sinonime
cum îl tăiam
ori pe altul pe care nu-l ştiam
la fel făceam
cum vedeam un termen de care nu mai auzisem demult
hârşti cu carioca pe el

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Busuioc din Oraşul văzut prin oglindă
Adăugat de Valentin Busuioc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudăţeniile iubirii Domnului Hristos

(Ioan 11,6)

Cine vrea să înţeleagă tainele lui Dumnezeu
Trebuie să fie gata la tot pasul şi mereu,
Să găsească în Scriptură comportări tare ciudate,
Ale căror înţelesuri sunt total contrariate.
Cine însă rabdă criza şi aşteaptă cu răbdare
Va primi lumină sfântă, har şi binecuvântare.

Haideţi să vedem acuma un aspect foarte ciudat
Al împrejurării-n care Lazăr a fost înviat.
Surorile trimit vestea că cel pe care-1 iubea,
Era greu bolnav şi-L roagă să vină a-1 vindeca.
Iar Cuvântul precizează că Isus iubea la fel
Şi pe Marta şi Maria, cari erau surori cu el.
Acum luaţi, vă rog, aminte: după ce citim întâi
Că Isus iubea pe Lazăr şi pe surorile lui,
Atunci când primeşte vestea că Lazăr era pe moarte,
Nu dă nici un semn de grabă, ci rămâne mai departe
Încă două zile-n locul unde ucenicii Lui

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

azi m-am trezit devreme
cu o mare durere de cap

toată noaptea am visat
că le recitam poezii serafimilor
şi trebuia să utilizez cât mai multe cuvinte
niciodată pe-acelaşi sau unul asemănător
deoarece la fiecare greşeală lor le cădea câte-o pană
iar în lume se mai stingea câte-un poet

şi fiindcă la noapte aş putea avea acelaşi vis
m-am gândit să mai elimin din ele

am luat dicţionarul
am citit pagină cu pagină
cuvânt cu cuvânt
apoi am început să le tai cu o linie neagră
suficient de groasă cât să cuprindă literele cu coadă
dar şi pe cele moţate

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găleata... părăsită

(Ioan 4,28)

Pe când mă hrăneam odată cu Cuvântul din Scriptură,
M-am ales - cum e normalul - cu bogată-nvăţătură.
Şi pentru că nu se cade să ţin numai pentru mine,
Am păstrat, iubite suflet, din belşug şi pentru tine.
Aşadar, citeam cum Domnul, fiind în călătorie,
Ostenit de-atâta soare şi nisipul din pustie,
S-a oprit lângă-o fântână, ca să Se mai odihnească,
Şi găsind puţină umbră dorea să Se răcorească.
Dar să nu uităm un lucru când citim Sfânta Scriptură:
Nu e scris nimic într-însa ca vorbe de umplutură.
Şi de-asemeni să se ştie că în viaţa lui Hristos,
Când trăia şi El în carne la un fel cu noi de jos,
Chiar foamea şi oboseala îi erau subordonate
Tatălui slăvit din ceruri, care-i dirija pe toate.
Iată-L deci acum pe Domnul, obosit lângă fântână,
Cum priveşte o femeie venind cu-o găleată-n mână.
Oare-I este şi Lui sete şi-o aşteaptă pe femeie,
Ca să scoată cu găleata şi să-i dea şi Lui să beie?

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!