descoperiri şi timp

Măsura timpului

Ne scaldă luna
iar soarele e-n contratimp
Perdeaua aproape opacă
acoperă frunzele muşcate
de o mişcare haotică şi plânsă.
Ce demon destramă tăcerea
şi lina curgere a vremii?
Descoperirea altor paşi
va fi stat sub îndoiala
plecării corăbierilor!
Numai contratimpul aştrilor
va nota măsura paşilor lui Columb!...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela

Dintre toate ferestrele, cel mai mult îmi place
să deschid ochii spre sufletul nucetului
în care se oxigenează orânduirile basmelor.
Dintre toate zidurile, cel mai mult îmi place
să mă las înţărmurită de zidul intimităţii
care păstreză între parfumuri
descoperirea magnoliilor crescute înlăuntru.
E un acord tacit între tei şi pământ,
să înflorească pe aleea poemelor.
Dintre toate arderile,
cel mai mult mă încălzeşte jarul iubirii.
Scânteiază din tălpi până dincolo de moarte.
Mă mişcă după lumina din călcâiul timpului.
Mă aprinde candelă în căminul vieţii!

Iulia Dragomir

poezie de Iulia Dragomir (8 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compania

Dacă faci compania umană prea importantă
nu îţi vei descoperi adevăratul Sine.
Relaţiile care nu sunt bazate pe adevăr
nu sunt niciodată de încredere
şi foarte rar ele durează.

Să îţi acorzi timp să te descoperi pe tine însuţi
este cea mai bună folosire a timpului.
Fă ca aceasta să-ţi fie prioritatea.
Nu ar trebui să cauţi în mod excesiv
parteneri sau prieteni.
Ar trebui să cauţi să te cunoşti
şi să fii tu însuţi.

Pe măsură ce începi să te trezeşti la Adevăr,
începi să observi ce bine curge viaţa
de una singură şi ce bine are grijă de tine.
Viaţa susţine nevoile fizice, emoţionale,
mentale şi spirituale ale celui
care e deschis către descoperirea de Sine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristofor Columb

Cristobal Colon era al tău nume spaniol,
Rătăcitor pe ocean, îndepărtat uscatul l-ai zărit,
Incertitudinea călătoriei ţi-a fost stemă şi simbol,
Stelele nopţilor întunecate drumul ţi-au călăuzit,
Triumfala călătorie pe ape s-a încheiat deplin,
Odată cu descoperirea pâmânturilor Lumii Noi.
Flota ta învingătoare prin crude acte de război,
Oprimând populaţia ignorantă, primitivă, băştinaşă,
Reprimată în sclavie, a fost adusă-n Spania ta, acasă...

Cristoforo Colombo îţi este italienescul nume,
Omniprezent ai fost pe multe caravele de renume,
Lumea Nouă, peregrinând pe Atlantic ai descoperit,
Uniunea Stalelor Americane ce-n veacuri s-a numit.
Măreţia ta a fost recompensată de regenţa ţării tale,
Binecuvântate-ţi fie osemintele-n Sevilla returnate!

acrostih de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

foloseam imperfectul în laborator
ca experiment al confesiunii
în derulare.

îl înşelam pe bărbat
cu alter ego-ul lui
în descoperiri lacome şi incomplete
ale dualităţii.
deformarea mea o tratam
cu desfrânare
la ore fixe sub formă de doze
din ce în ce mai sublime,
până când pacientul involuntar
îşi multiplica rezistenţa orgasmic
la catalizatori.

răul e o ştiinţă
sponsorizată din penumbră
de tare,
astfel că îi aşezam în retorta cenuşie

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

îmi înfloreşte smochinul aura dimineţii
şi frucele se vor coace la soare
cum nopţile zeilor

pe capul tău de regină între aştri
coroană albastră de lumini
fără umbre şi cu patos divin

vor pune pe coapse imboldul
descoperirii plăcerilor pămânene
cu toamne de aur în oase de vânt

şi pielea ta de piersică coaptă
roşcată cu nervuri de regină înşelată
va naşte invidii de moarte
purtate crud în sufletul rănit

aproape că murmură timpul
prin gesturile lăsate ca sprijin
să prindă unicornul şi să-l pornească

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitatea iubirii

N-am fost bărbatul cel mai bun din lume,
Nici cel mai sfânt sau cel mai înţelept,
Nu am avut o măreţie anume,
Dar ţi-am dat toată inima din piept.

N-am posedat averi nenumărate,
Nici sânge nobil nu am moştenit,
Însă am stat cu tine zi şi noapte
Şi-am fost al tău odor nepreţuit.

N-am fost sortit să ţes frumos cuvinte
N-am perorat cu gând să te atrag,
Ci vorbele ce mi-au venit în minte
Eu ţi le-am spus mereu cu mare drag.

N-am fost un om de ştiinţă remarcabil
Nu am făcut nicio descoperire,
Însă am fost şi am rămas capabil
Să te-nconjor tot timpul cu iubire.

poezie de Octavian Cocoş (22 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată soldat

Totul îmi pare nou în dimineaţa asta
Cu nările amândouă
Respir aşa cum făceam cu uniforma, caietele, manualele
La fiecare 15 septembrie
Păşesc şi frunzele îmi atenuează fermitatea
Pantofii la fel de noi
Alei croite chiar acum cu fiecare pas şi
probabil
Mă aşteaptă iminenta descoperire
Că tot acest nou era aici dintotdeauna
Doar eu trăiam într-un segment de curbă a unui timp în apnee
Aerul mă îmbracă în uniforma soldatului ce porneşte în prima permisie
Visând o iubită desenând aşternuturi neatinse
Singura teamă a oricărui soldat este impecabilul ţinutei şi refuzul desenului

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barry Holden

În ziua când sora mea, Nancy Knapp,
Şi-a dat foc la casă,
Îl judecau pe doctorul Duval
Pentru moartea Zorei Clemens;
Stătusem în tribunal două săptămâni
Urmărind procesul, ascultând fiecare martor.
Era clar că el o lăsase însărcinată după ce o adusese în familie
Şi că nu avea cum să lase
Copilul să se nască.
Well, atunci ce să spunem despre mine, cu opt copii,
Plus unul pe drum şi cu ferma
Ipotecată lui Thomas Rhodes?
Când am ajuns acasă în noaptea aceea
(După ce ascultasem povestea călătoriei cu maşina
Şi descoperirea Zorei în şanţ),
Primul lucru pe care l-am văzut, chiar lângă trepte,
Unde băieţii săpaseră căutând viermi pentru momeală,
A fost securea!
Şi, cum intram, am dat peste nevastă-mea,
Stând înaintea mea, mare, gravidă.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul tristei priviri

Câteodată, soarele nu apune unde ai vrea
şi culorile dimineţii sunt diverse de cum ţi le imaginai.
Descoperirea e neaşteptată precum în vară fulgul de nea,
dureroasă în a înţelege unde a dispărut calea spre rai...
Noi unghiuri ţintesc gândul,
vise vechi abandonează strada,
în cenuşiu se îmbracă pământul
în neant se prăbuşeşte parada
şi timpul, în călătoria către clipe infinite îşi ţine respiraţia,
devenind din ce în ce mai subţire, îngroşând dizgraţia
iar neliniştea devine atât de robustă, că îndepărtează speranţa.
Adevărul tristei priviri, prea gru pentru a fi acceptat,
bâjbâie în sufletul fragil, la dureri încă neadaptat

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!