desfrânare şi prezent

Unei desfrânate (pamflet)

Femeie desfrânată, cu mintea ta săracă,
Ai vrea ca toţi bărbaţii prin patul tău să treacă.
Copiii-ţi, doi luceferi, te au azi drept model
De ce-i mai rău pe lume: de curvă de bordel.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (28 martie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umilinţă şi iubire

acum 2000 de ani
Isus
a intrat în cetate
ce a văzut
tâlhari, minciună şi desfrâu
au trecut ani, mulţi, destui
priveşte azi în jur
tâlhari cu nume mari
minciună, ură şi desfrâu
pleacă, pleacă odată, omule din cetate
priveşte în tine cu umilinţă şi iubire
şi pleacă-pleacă către El

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-un leu iau

un rest de pastilă să simt
cum mor neasistat astăzi
după ce domol mi-a crescut
inima fără-ncetare ca o filă
de roman cu luciferi şi nopţi
horror pentru leul devalorizat

ţin mult la restul de pastilă
să-l iau cu ceai de plante
desfrânate pe dealuri la soare
nu-mi pasă de leul meu mult
devalorizat pentru un covrig

am un criteriu de sacrificare
a leului care freamătă în mână
întâi identific locul unei farmacii
apoi mă mişc repede spre uşă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri de indiferenţă

Îţi sorb tăcerea
şi gustul cutremurător al desfrânării ideilor de ieri
ce nu pot năvăli peste ziua de azi,
când noaptea strănută turbată
şi-ţi pretinde zburdălnicii,
udând vestejitele anotimpuri
de indiferenţă.
Îneci suferinţele de odinioară,
când priveam pe-ascuns
valurile interminabile ale asfinţitului pedant,
suprapunând gândurile răbdătoare,
din celofan nedesfăcut
cu sigilii de carton codificate,
să vâneze greşelile
viitorului negeluit,
vânturat într-o îmbrăţişare surdă.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

foloseam imperfectul în laborator
ca experiment al confesiunii
în derulare.

îl înşelam pe bărbat
cu alter ego-ul lui
în descoperiri lacome şi incomplete
ale dualităţii.
deformarea mea o tratam
cu desfrânare
la ore fixe sub formă de doze
din ce în ce mai sublime,
până când pacientul involuntar
îşi multiplica rezistenţa orgasmic
la catalizatori.

răul e o ştiinţă
sponsorizată din penumbră
de tare,
astfel că îi aşezam în retorta cenuşie

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plătesc cu versul

Reversul medaliei mele e-un vers
Vestind cum curg sloiuri prin sângele meu,
În mijloc de iarnă, sub gerul pervers,
Se zbat gene ude ca într-un clişeu.

Tainul mi-l beau lângă foc, picotind,
Şi-n urmă simt gust de otravă-n pocal,
De-un timp crupierul m-a prins bâjbâind
Şi n-o să rateze un gest criminal.

Din cătină leacuri şi verde de grâu,
Când nu vor mai fi asuprite-n zăpezi
Şi nici de noroaie cuprinse-n desfrâu,
Colir pentru ochi o să picur, să vezi.

Prea multe dureri ne-au lăsat fără scut
Şi astăzi plătesc cu un vers compărut!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunată şi frumoasă

Minunată şi frumoasă dimineaţă de Florii,
tu ne-ai răsărit întâii mărţişori de bucurii!

– Când atunci treceai, Iisuse, albul inimilor prag,
curăţia şi lumina Te întâmpinau cu drag.

Şi în ochii care limpezi străluceau, puteai să ştii
cât de fericiţi, Iisuse, suntem toţi, văzând că vii.

Astăzi, plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar,
parcă numai vânzătorii Te aşteaptă să vii iar.

Ţi se-aştern, Iisuse-n cale chiar şi astăzi mărţişori,
dar privirea Ta acuma nu e cea de alte ori.

Cât de bine vezi că astăzi cei ce-Ţi cântă nu Te ştiu,
că n-au ochii strălucire şi că-n inimi e pustiu...

Că nu-i milă, nici căinţă, nici dorinţa lor măcar,
că iubirea se-ntâlneşte tot mai rece şi mai rar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz din Cântările Dintâi
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţioasa perlă ce-aici s-a cizelat

Romanul bard, Ovidiu, la Tomis exilat,
Din bezna disperării, când ziua se ivea,
Sub bolta-nstrăinată, din mare răsărea,
Ca preţioasa perlă ce-aici s-a cizelat.

Din drumul cinstei sale nimic nu îl clintea,
Convins că adevăru-i era nestrămutat
Şi scoţând la iveală desfrâul din palat,
Tristeţi şi supărare în versuri prefăcea.

Între nedumerire şi tainice suspine,
Din stih de soi, poeme a împletit, măreţ
Şi sub coperţi de carte a adunat ciorchine,

Spre slava neuitării, destoinic cântăreţ,
Imnuri singurătăţii, iubirilor terţine,
Pe care noi şi astăzi mai punem mare preţ.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început Dumnezeu a făcut poezia

La început Dumnezeu a făcut poezia
Şi a văzut că ea este bună,
A împărţit lumea în poeţi şi nepoeţi,
Ceea ce se vede şi astăzi,
Indiferent de sex şi naţionalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul şi-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,

Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbaţii, aşa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, ştia că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieşi marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătuşile desfrânate ale poeţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veacul nostru

Veacul nostru de lumină, eacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, faţa voastră o ascundeţi, farisei,
Pe cap puneţi azi cenuşă şi cu-a bâlciurilor tină
Vă mascaţi, voi, purtătorii luminoaselor scântei!...
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele ´nvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneţi, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Şi când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele şi tunul pretutindene răsun,
Când înalta chibzuinţă stă ´ntr´aceea, de se poate
Să hrăniţi cu oameni veşnic, flâmânzitul vostru tun,
Când Europa clocoteşte de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea şi frăţia de pe lumea au sburat,
Când o neagră profeţie ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie învrăjbirea – veacul nostru-i luminat?...
Nu; ascundeţi-vă faţa în veşmântul desfrânării,
Şi în glodul mascaradei, comedia vă sfârşiţi!
Oh! veni-va şi şuvoiul ce cu furia-aşteptării
Va spăla glodul în care voi vă naşteţi şi muriţi.

poezie clasică de Constantin Mille
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!