Poezii despre dor și drumeție
poezii despre dor și drumeție.
Cum se turbură izvorul
Când din el drumețul bea,
Astfel mă-nfioară dorul
Când răsari în calea mea.
catren de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cum se turbură izvorul
Când din el drumețul bea,
Astfel mă-nfioară dorul
Când răsari în cale mea.
catren de Mihai Eminescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i pomenim în rugă...
Fântâna de la margine de drum
Sub ochi de cer își unduie cleștarul,
În cui, pentru-nsetați, stă agățat paharul,
Un bunvenit urându-le-n cătun!
Cine-a trudit fântână să te sape,
Ce mâini măiestre te-au zidit,
Din limpezimea ta de ape
Să saturi setea primului venit?
Cu cumpăna zburând mereu spre-nalt,
Cu ciutura pe ghizduri așezată,
Primești tu mulțumirea așteptată
Cănd răcorești drumețul însetat?
Cei cărora de sete le-ai stins dorul,
Ți-au pomenit vreodata, în rugă, ziditorul?
poezie de Valeria Tamaș (21 august 2008)
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor-calator
Gol
plutind în chip de idee
mă preschimb în rună,
mă scrijelesc în colț de tine,
adânc sculptată în retina mâinilor tale
adăpostind un iris albastru în căus,
ca pe-o comoară.
Sunt numai gând
și numai dor-călător,
drumeț rătăcit
ce altă călăuză nu are
decât dorul de casă.
Si-ntre palmele tale
am găsit adapost.
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din scrisoarea unei bătrâne
O, lasă-ți obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieții,
Ci scaldă-ți ochii limpezi în roua dimineții,
Și nu-ntreba țărâna de urmele din drum.
E vitregă țărâna și sfatul ei avan,
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieții, la toți, și dor și jale
Și drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,
În care-s însemnate, cu ape și poteci,
Și dragostea și ura și mila și păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Și mutul semn al crucii din liniștea de veci.
O, sunt, de bună seamă, și lacrimi în noroi,
Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieții,
Și jalea și amarul vor fi de veci drumeții
Cei nelipsiți, din calea oricărui dintre noi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din fruntea luminii...
Din fruntea luminii vin razele blânde
Ce-ating suflete-nvăluite-n tristeți
Și-atunci se hrănesc cu nuanțe plăpânde
Și dau zâmbete la singuratici drumeți.
Particule purtătoare de vești cristaline
Pătrund cu sfială aducând minuni
Iar lăuntrul cu dor de frumoase cununi
E purificat și revarsă unde divine...
Seninul creat e înconjurat de taine
Ce vor să deschidă ferestre spre cer
Ca noi, îmbrăcați în mirifice haine,
Să-nvingem misterul învăluit în mister.
Din fruntea luminii vin raze ușoare
Ce pot să învingă mâhniri ce mocnesc
De le lăsăm să intre-n pridvoare
Nicicând n-om uita mesajul ceresc.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (22 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sufletul
mi-e sufletul de-acum drumeț pribeag
privirea mi s-a încleiat pe-un ram
iar corbii cu sutanele macabre
îmi croncăne prohodul pe la geam
și Doamne ce duhoare se desprinde
din trupul care zace în sicriu
acum că sunt o mână de țărână
mi-e dor de învelișul Tău cel viu
aș vrea să țip buchete de proteste
un glas de valuri sparte mă îngână
(mi-e dor de vina ta
și judecata aspră a ta
în trup și în plete)
dar peste ele viermii stau pe-o rână
și Doamne ce duhoare se desprinde
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un munte tăcut
Cum taci tu, singuratic munte,
Și totuși reușești să spui atât de multe,
Ai crescut brazii ce uneori ating norii,
Dar nimeni nu îți vede urmele sudorii.
Te-a mutilat vântul, te-au tăiat râurile,
Si tot ai răbdare să-mi asculți dorurile,
De-ar fi măcar atâtea, printre alte,
Ai rade sincer, fără răni însângerate,
Dar drumețul ce vine să te panseze,
Caută doar locul unde dorul să-l paseze,
Un dor uitat, sau o rană prea ascunsă,
Ce doar crestele știu unde o are pusă.
Oare ce povești cunoaște-o stâncă?
Câte inimi frânte poartă-n râpa adâncă?
Oare câte lacrimi a înghițit floare de colț?
Ce amintiri ascunde cerul sub ale sale bolți?
[...] Citește tot
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 iulie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
drumeț
țara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai crește a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primește soarele să moară
la margine de ape.
Roșu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopții iși caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibil
Posibil să poposesc
La tine să te iubesc,
Săruta-te-aș cum pe floare
Fluturele de drag moare!
Posibil să mai cutez
Să vin să te-mbrățișez
Cum oaia caută mielul,
Iar pușca își vrea rastelul!
Posibil să te ador
Că sunt copleșit de dor,
Ca izvorul din pereți
Răcorindu-i pe drumeți!
Posibil iar să leșin
Tot plătind cu bani peșin
Pentru tine, pentru altul
Până m-o aflat tot satul!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dor și drumeție, adresa este: