Poezii despre dreptate și moarte
poezii despre dreptate și moarte.
Viața fără credință
Este suferință,
Viața fără cinste și dreptate
Este a sufletului moarte.
catren de Valeria Mahok (13 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafăr
Eminescu
are
dreptate
Nu
credeam
să-nvăț
Românește
a
muri
vreodată
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 octombrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Vopsitorii de întuneric
o gheară îmi strânge încet lumina
o sugrumă spre întuneric
o mână mi se agață cu disperare
dar numai se zbate
în mine nu vor să tacă vorbe nespuse
în cei fără dreptate răsăritul moare
la mica publicitate sunt numai anunțuri moarte
tăcerea cumpărată se zbate
nu le este rușine
celor care au luat drumul întunericului
să se vopsească numai cu el?
poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă aștepți?
Da, ai dreptate,
n-am uitat încă,
știu că ești departe,
te-ai lovit de o stâncă
într-o apă adâncă,
s-au dus visele toate,
tu nu știi -
era frumos mai departe,
acum ești pe un nor,
unde-ai putea fi?
Mă aștepți să mor?
poezie de Mihail Simionescu din Încă nu a apărut
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierașul și bara
De la bară, din păcate,
Greierașul, tot mai rar,
Se luptă pentru dreptate,
Mai des... pentru onorar.
Dar, așa a fost să fie,
Să vină o amnistie,
O grațiere și, pe urmă,
Așteptata clientelă,
Realmente infidelă,
Anormală de penală,
S-a-ntâmplat de a cugetat
Pe la bară n-a mai dat.
Greierașul, ce supliciu,
Și-ar dori și un "oficiu",
Ca s-arate, cum că poate
Chiar muri... pentru dreptate.
poezie clasică de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocățești (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea - un ideal
Am muncit să scriu o carte,
Să fie-n lume dreptate.
Lumea să fie mai bună,
Să trăiască fără ură.
Când am vrut să public cartea,
A venit la mine moartea
Și mi-a zis:-Dreptatea-i bună,
Dar nu pentru toți e mumă.
Doar bogatul o primește.
Pe sărac îl umilește.
Azi, justiția, o-împarte
După bani, nu după carte.
Vezi? Balanța-i mincinoasă.
Pe cei săraci îi apasă.
În zadar,-îmi zice moartea-
Nu poți întrona dreptatea.
Dreptatea-i un ideal,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept, jegoasă moarte
Te aștept, jegoasă moarte,
Ca să-ți trag un pumn în bot,
Cu tine să mă socot,
Căci te crezi, desigur, foarte.
Îmi produci scârbă în toate,
Dar să știi... mă doare-n cot,
Te aștept jegoasă moarte
Ca să-ți trag un pumn în bot.
Vreau să fac multă dreptate
Și din viață să te scot,
Jur că te termin de tot
Nu oricum... ci ca la carte.
Te aștept, jegoasă moarte!
rondel de Vladimir Nichita (19 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce zici, Doamne?
Vorbesc cu tine, Doamne,
de ce nu-mi răspunzi?
Văd lumea în fulgi de gheață
și stele căzând,
sufletul umblă singur,
nu-și mai poartă corpul.
Ai trimis tu moartea,
să facă dreptate?
Nu cumva să greșești...
ce ai de zis, Doamne?
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Frumoaselor ființe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:
Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:
Tu, care ești acuma un ornament al vieții
Și doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluiești plăcerea pe dinăuntrul feții,
Și dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:
De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morților solie.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Noi știm ce e nemurirea
Noi nu suntem născuți prin pustiuri,
pe noi nu ne puteți amăgi.
Avem sufletele din munți și din râuri
și inimi de foc. Suntem vii!
Ca vulturii ne-nălțăm pe creste și stânci
și nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetați de dreptate.
De-o fi să plecăm din viață curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi știm ce e nemurirea.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dreptate și moarte, adresa este: