ecologie şi timp

Ecologică

Apele sufletului meu sunt tulburi
În timp ce mă scăldam în ele,
Au fost otrăvite de privirea aceea trufaşă
Zâmbetul - aisberg aruncat
din colţul gurii tale, frumos conturate, în aorta mea
Rănit şi înfrigurat,
sufletul meu s-a retras
Să hiberneze până la primăvară

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Lunii... sau poveste despre dulciuri, ca să ne simţim ca acasă

Nu vă pot ascunde, că eu sunt omul negru,
dar nu-i corect spus, că dispreţuiesc totul.
Dispreţul e-o formă de neînţelegere.
În răbdarea mea mă cam enerva... Luna!
Ştiu! O să-mi amintiţi acţiunile umanitare
de ecologizare a Lunii!
Elevii de la Casa Pionierilor etc.,
s-au dus să cureţe Luna de:
pet-uri, chiştoace, cutii de bere.
Însă numai pe faţa noastră a Lunii!?
Oare pe cine ar trebui să omor,
ca să aflu,
de ce Luna are doar o faţă, de zeci şi sute de ani?
Adică sunt om, am şi eu nişte nevoi,
voiam să scriu cu pişu nişte manifeste
sau ceva apocrife despre zeul Cronos.
Vă rog respectaţi-mi dreptul la intimitate,
vreau s-o fac pe partea întunecată!
Se zvoneşte că Zeul cel Puturos,
a operat Luna de organele interne,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir

Eterul morţilor din seve,
Oprite-n ultimul depou,
Se emanând nopţile, aieve,
Prin fantomaticul cavou.

Alei de paşi pierduţi sub cruci
De-o lume-n vârste îngheţate,
Se perindând în vis, năluci
Din inimi plânse, rugi 'nălţate.

E viaţa moartă-n firi ovale
De timp ce n-a ales vechime;
Cu poze veşnice actuale
Din chip voalat, fără asprime.

O grădiniţă-n flori sădită,
Răspândind morţii în polen,
Miere, nectar... cruce învechită
În lemn, lângă un monument, solemn.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta Sahara

Băi ecologiştilor, ce vă mai lamentaţi
ca nişte snobi limitaţi şi frustraţi.
Ce, atâta jale pe voi,
că mai puşcăm şi noi câte un cioroi, doi,
că mai învârtim pe proţap câte-un negru berbec,
ca să meargă mai bine vinul sec.
Parcă sunteţi nişte babe plângăcioase,
ce trag a rău, ca nişte păguboase.
Natura e mare şi are de unde,
Că ş-aşa sunt animale prea multe.
Prea multe capre negre stricau peisajul
şi ne costa mereu să reparăm pasajul.

Apoi domnii capitalişti au dreptate,
dacă moare un urs prea picaţi pe spate.
Da uitaţi că noi v-am scos din noroi
şi am aruncat cu dolarii pe voi,
iar acu vă plângeţi că nu mai aveţi ploi.

Ce dacă-i mereu tot mai cald

[...] Citeşte tot

poezie de Dorel Bîrsan (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!