Poezii despre poluare
71 de poezii despre poluare.
Ecou
Atenție!
Pe viitor planeta
poate deveni
insuficient de verde
și mai puțin albastră
din cauza poluării excesive
planeta poate să dea
într-o boală
extrem de gravă
care va contamina
fauna și flora
atunci să strigăm
atenție!
de pe acum
să reverbereze ecoul
în timp util.
poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mie dor, de cerul copilăriei mele nepătat,
Unde se zbenguiau în voie păsări nestresate
Și fluturi minunați ce-au dispărut,
În ploaia poluării avansate.
poezie de Valeria Mahok (25 septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cazon - epigramatic
Nevrând să se alăture părerii,
Cum că/cantina este poluată -
Emisă de CI-stul lor odată,
Acum bolnav, în brațele durerii,
Cu o reală poftă de mâncare,
S-au adunat cu toții ofițerii
Căci nu au rezistat deloc plăcerii
De-a studia pretinsa poluare.
Le-a fost servit ciolanul cu fasole
Li se băteau calicii pe la gură
Și varza cea murată,-n canțerole...
Subit, să nu se creadă că sunt loaze,
S-au echipat cu masca pe figură...!
Că ordonase comandantul: "gaze!"
sonet epigramatic de Gigi Burlacu din De-a buși(te)lea, Diverse (30 decembrie 2010)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După moartea lui
pentru Hugh MacDiarmid
S-a dovedit
că bombele pe care le-a aruncat
au înălțat cădiri,
că acidul pe care l-a pulverizat
a deschis dureros
ochii celor orbi.
Din apele poluate de el
pescarii au scos
pești uriași.
Noi, într-o stare de stupefacție,
ne bucurăm de umbrele
cuvintelor vicioase răsădite de el.
Guvernul a decretat că
la aniversarea nașterii sale
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezit cu foame
de viață în coșmarul toamnei
beau cafeaua rece în fața
televizorului care ne spune
misterul ordonanțelor la energie
țigara o aprind să ridic poluarea
mă gândesc să-mi anunț vecinii
delatori prin vocație la colțul
blocului unde un bișon lasă
semne olfactive pentru cățele
cafeaua călâie mă înviorează încet
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozonul se duce...
Azi cerul mi se pare pătat
Aerul mi se pare poluat,
Are mai puțin ozon
Și mai mult monoxid de carbon
Mă face să par azi stupid.
E cerul noros, o zi fără soare
O ploaie acidă
E tot ce mă doare.
Doar, omul mai schimbă ceva
Cerul e la fel, fără oxigen.
Nu găsesc rima
Cuvântului toxină
Ozonul se duce
Tu cumperi benzină.
poezie de Eugenia Calancea (25 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Racul de râu, racul european sau racul nobil (Astacus astacus, sin. A. fluviatilis)
Era odată abundent
Pe-ntregul nostru continent,
Mâncat întâi de nobilime,
Apoi mâncat și de prostime.
E cel mai scump, dar ce folos
Că-i racul cel mai delicios,
Căci racul nostru milenar
E azi din ce în ce mai rar,
Căci apa i-o tot poluăm
Și astfel îl periclităm:
E-aproape-o specie relictă,
Iar în curând va fi extinctă.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terasa flora
acești doi obraji
își caută prăjiturile: ar putea
fi o pereche de savarine apoase
tăiate cu lingurițe de aluminiu
fragile în noapte (?!) la
ora când terasele suspendate
aval de punctul "flora" al plăcerii
întrețin ogasme prelungite, in
sulinice, diabetice, până târziu
în ziua care urmează
să polueze, să-nsiropeze
un râu necesar
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-ai înșelat de atâtea ori,
înfigând în mine câte un pumnal de fiecare dată,
că am ajuns să atârn, câte o ciozvârtă din mine,
pe câte un cui din oricare măcelărie din oraș.
Doar așa am putut să-ți invadez garsoniera ta de la mansardă,
unde veneau bărbații ca să se-arunce-n gol,
Lăsându-mă mestecat fără să țip
de gura ta roșie precum ciulinii
călcați de tălpile fecioarelor secerătoare.
Bând coniac amestecat cu fum de țigară
din sufletul tău, potir de cristal de stâncă,
m-am poziționat în dreptul unui sân
de unde am început să-ți spionez, prin vârful sfârcului,
micul tău univers poluat de păcat și inconștiente cruzimi,
eu, bucățică de carne din sfânt trupul tău.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru planeta Pământ
Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)
S-a-mbolnăvit Pământul și mă doare
Strigătul încărcat de suferință,
Când văd nepăsare ori neputință
La spectatori privind cum viața moare.
Pe Dumnezeu îl rog să dea sentință
Pentru toți ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârșitul în defrișare,
Ca să-și asume moartea-n consecință.
Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conștiință
Și dă-le rațiune salvatoare!
În rugă îți aduc recunoștință,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniță.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poluare, adresa este: