elefanţi şi girafe

A(frica)

Brusc, girafa s-a oprit în imaginaţia mea...
Şi-a deschis fereastra şoldului din faţă
Doi scarabei se aşază de o parte şi de alta perdea
Iar pe o pânză de păianjen, în colţ.. un soare agaţă.
La vederea ochiului meu în zare
Vulturii galbeni s-au prefăcut în funii şi scări
iar elefanţii tapetaţi cu oceane şi mări
s-au urcat pe ele şi le-au făcut călătoare

Brusc! un ac de albină... fără albină
În dreptul ochiului meu
Cu venin suspină
eu zâmbesc ca un leu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia cu palatele ei luminoase

Elementele distinctive ale civilizaţiilor din lume nu-s simple
şi nici exclusiv girafa şi oraşul Roma,
aşa cum pot fi făcuţi copiii să creadă,
ci şi elefantul şi Danemarca, alături de multe alte lucruri.

Da, fiecare zi îşi aduce noul ei animal şi noua ei ţară,
noii ei regi şi noii ei zei, cota ei de mici personaje dure
care par să n-aibă nicio semnificaţie, dar care sunt oricum
înzestrate cu o viaţă şi cu o valoare proprie,
şi care pot fi însumate sau scăzute unul din altul după vrere.

Şi, la sfârşit poezia, care-i mai mare decât orice ţară;
poezia cu palatele ei luminoase.

poezie de Halldór Laxnes din Oameni independenţi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!