Poezii despre energie și existență
poezii despre energie și existență.
Existență
Există atâta energie
În lumea înconjurătoare
Și nu suntem în stare
Să o captăm
Există atâta inspirație
În natură
Și noi nu o putem accesa
Există atâta
Lumină în univers
Și noi bâjbâim
Pe întuneric
Faptul că și alții fac așa
Nu e o consolare
Mici măcar o scuză.
poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub un cer cu o singură moarte
dincolo de orice înțelegere
există cuvântul
și totuși
nu reușesc să mă strecor în
labirintul întrebărilor despre
ceea ce am fost și ceea ce sunt
bănuiesc doar că
între materie și energie
există o singură cale...
și din când în când îmi descifrez urma
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extemporal
Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situație la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existența
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veșnici și sacri.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetuum mobile
Între idealurile oamenilor
Și realizarea lor
Întotdeauna va exista
O diferență de nivel
Mai mare
Decât cea mai înaltă cascadă.
Se poate folosi rațional
Această cădere
De speranțe,
Construindu-se pe ea ceva
Ca o hidrocentrală.
De la energia astfel câștigată,
Chiar dacă n-o să reușim
Să ne aprindem decât țigările,
Tot e ceva,
Pentru că, fumând, ne putem gândi serios
La niște idealuri și mai grozave.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote (1968)
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cochetat
Am cochetat cu genul liric
Încă înainte de prolog,
Numai cu versurile pe față
Si sentimente la vedre,
Acum susțin stilul propriu
Acum știu că există iscusință
De unde derivă cele frisoane
Simultan cu stările de spirit
Energii pot apărea spasmodic
Din extazul succeselor certe
În cadrul viziunilor de senzație
Satisfacții în sens perpetuu,
Lumina poeziei să lucească
Din exprimări combinatorii,
Ecouri în conștiința personală
Cu reverberații nețărmurite
În cugetări transcendentale.
poezie de David Boia (19 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condensatul...
. sorb permanentul existenței din lumea ce mă înconjoară
mai sorb și harul excelenței din cea sortită să mă doară
și trec prin spațiu și prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri și extreme în care nimeni și nimic nu moare
și-n care-i numai veșnicie și permanentă ambianță
și gol ce naște energie din morfogena-i rezonanță
iar lutul stă în nemișcare iar nemișcarea într-o găoace
din care naște când un soare, când hăuri dure și rapace...
și-n care nu există moarte și-n care nu există viață
doar fluctuații când deșarte când lungi când doldora de ciață
și-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein și bose
și în esență fericirea-i un câmp cu floricele roze...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
femeie
mirodenie a pământului
purtătoare de îngeri
energie luminoasă
și
ispită bărbatului
eu
prima ființă ce a vorbit cu șarpele
construind
cuib și otravă dulce fericirii
în noaptea asta
mi-am unit trupul
cu umbra lunii
în marea ce se învolbura
la vederea verdelui ochilor mei
eu
Evă
poezie simultană
și
existență nesfârșită
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea...
Mintea dragoste-și impune din 'nălțimi adânci sorbind-o
Și nespus se îmbogățește a ei slavă adorând-o,
Noi sintagme înviorează epifiza, iscusind-o,
Trupul expandează-n slavă adorarea ascuțind-o
Și lumina-i radiază un belșug deplin privind-o.
Mintea nu stă să rezume existența la esență
Căci ea însăși e esența de-infinită existență.
(Datorită circumstanței suferi lipsa unui dinte
Dar în mai puțin de-o clipă ți l-ai pus la loc în minte,
La puțin timp după aceia, altu-i stă în loc cuminte.)
Cam așa funcționează existența în esență,
Tot ce influențează mintea ia din minte influență
Și-n subconștient produce în esență existență
(Conștient și înafară de a noastră conștiență),
Astfel că inconștientul e-o imensă evidență.
Mintea neîncetat lucrează... și de vrei s-o odihnești
("Culcă-te într-o ureche") că și-atunci când dormi gândești!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Ana Bolodea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ringul de dans
Dansul este desfătare, artă, pasiune,
O meserie demnă, răsfăț, reuniune,
Antrenează descărcări de energie pură,
Prin exaltări vioaie, privirile le fură.
Ritmul și armonia te îndeamnă să exiști,
Chiar și nepriceput, timid devii tentat să riști,
Pășești entuziasmat spre cine te așteaptă,
Plăcerea depășește și etică și treaptă.
Zvâcniri armonioase de demoni sau de îngeri,
Sustrag toți partenerii din tainice înfrângeri,
Senzorii vrăjiți acced idei efervescente,
Arzând emoții tandre în dulcile momente.
Energii ce leneveau ca într-o inhibare,
Așteptau mâna întinsă spre descătușare,
Vorbele devin vacarm în muzica ritmată,
În priviri e-înfășurat băiatul lângă fată.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop (8 august 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea macilor
Pete de roșu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant și cu bucurie.
Șoapte de vânt îndeamnă amanții
cu pasiune și ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcărați stau macii ca soldații
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
și cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somnu-i dulce durerea să îndepărteze.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre energie și existență, adresa este: