energie şi forţă

A-L percepe pe Dumnezeu

A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să o spun să nu par nebun

vorbeam cu un înger
uite că se poate
vorbeam despre energie
şi forţa iubirii ca motor al vieţii
de dumnezeu vorbeam
cu multă erezie
bârfeam şi noi
eu spuneam ce nu-mi spun nici mie
zideam nepătrunsul în cuvinte
toate gândurile rupte la jumătate mi le întregea

cred că aşa sunt ei
nu doar nemuritori
ci şi curioşi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fie ca soarele să-ţi dea, ziua, mereu o nouă energie.
Fie ca luna, noaptea, să-ţi refacă forţele cu blândeţea ei.
Fie ca ploaia să-ţi spele toate poverile de griji.
Fie ca briza mării să-ţi aducă prospeţime-n trup.
Fie-ţi dat să umbli sănătos prin această lume
şi să-i descoperi frumuseţea-n toate zilele vieţii tale.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina

Stătea ca o nălucă înspre apus de soare,
Pe malul unui lac, în alb, o siluetă
Şi-n liniştea sinistră,... doar adia o boare,
Năluca se ridică şi face-o piruetă,

Mişcare circulară, pe vârfuri de picioare,
În mantia rotată părea un fulg în zbor,
Purta după ureche un nufăr alb, în floare
Şi energii astrale o învârteau uşor...

Cu forţă şi tandreţe, în salturi graţioase,
Cu braţele întinse a prins în palme-un nor,
Şi cu puterea minţii ea Ceru-n jos îl trase,
S-asculte-n taina nopţii al îngerilor cor...

Şi i-a cuprins cu gândul nemărginirea toată,
Lumina siderală s-a stins uşor, în noapte,
Iar mica balerină a mai făcut o roată
Şi-a înălţat o rugă vorbind cu Ceru-n şoapte...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cupola clipelor

Timpul cosmic şi-a smuls clipa
Şi a aruncat-o-n mare,
Ca să nu-i simţim risipa-
Nici perpetuua mişcare!

Că de l-am simţi deplin,
Mişcător atoate-n Cosmos,
N-am scoate nici un suspin-
Văzând forţele lui Cronos!

Ca hindusul Arjuna
Am fi îngroziţi de moarte,
Că şi stelele şi Luna-
Ne-ar părea negre cu toate!

Doar aşa, supuşi la clipă,
Efemeri avem un rost,
Că ne ţine sub aripă-
Şi ne dă un adăpost!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Caruselul viselor
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cuantic

Suntem enigme stranii
Şi noi ca şi universul
Materie plus spirit
Arhetipuri care ne animăm
Reciproc sau diferenţiat
Din aceeaşi materie ca gândul
Ca şi sentimentele ca şi emoţii le
Ca şi trăirile ca şi simţirile
Materie De natură variabilă
Care se tot divide
Şi se schimbă şi se primeneşte
Până se divulgă şi se relevă
Şi se transcrie marcă de marcă
Într-un spaţiu lapidar infim
În energie condensată
De aceea aşa zisa materie
Se poate controla
Prin forţa raţiuni
În mod deliberat
Doar de către cei cu vocaţie.

poezie de David Boia (11 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viaţa.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forţele Vieţii
împotriva forţelor morţii.
Noi credem că înţelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluţie pentru supravieţuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moştenirea copiilor noştri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa şi solul,
ele sunt condiţiile preliminare de bază ale vieţii.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetaţia planetei noastre:
modesta iarbă care a supravieţuit cincizeci de milioane de ani
şi copacii măreţi apăruţi acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate şi fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viaţă simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie şi cunoaştere în noi şi-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieţii şi-a omenirii pe planeta noastră

[...] Citeşte tot

poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanii mei trişti

Se ivesc, unul câte unul,
din întuneric: câţiva prieteni,
unii au nume istorice.
Cât de târziu au început să ne lumineze!
Dar, înainte de-a dispărea, au fost
perfect întrupaţi, trecutul

ascunzându-i o vreme într-un soi
de mantie-a haosului. Au fost oameni care,
cred, au trăit doar pentru a reînnoi
forţa risipitoare pe care tot ei au consumat-o
cu fiecare convulsie-a lor fierbinte.
Ei îmi ţin memoria trează, deşi-s departe-acum.

Adevărul este că n-au tihnă încă
acolo unde sunt – de fapt, într-un alt spaţiu;
eliberaţi de eşecuri,
ei se tot îndepărtează pe orbite eliptice
pentru a se reîntoarce-apoi cu-o dezinteresată
şi aspră energie, asemeni stelelor.

poezie de Thom Gunn,1929-2004, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă să dorm...
Nu-mi mai invada gândul!
Mă inunzi cu nelinişte!
Astfel mă zbuciumi, ziua-ntreagă;
Şi-am obosit să te mai strig în surdină,
Să te mai chem în deşert,
Sau să te-aştept să răsari...
Tu nu vrei să vezi, tu refuzi să auzi;
Inima, trupul, mintea mea,
La capătul puterilor,
Imploră vacanţă de la tine;
Trebuie să-mi adun forţele!
Iubirea mea nu e uşoară,
Am nevoie de toată energia
Ca să te pot iubi,
În condiţiile impuse de tine,
Aşa cum meriţi, aşa cum ştiu...
Să nu-nţelegi greşit: nu vreau pauză:
Pauză în iubire înseamnă moarte,
Eu n-am să las iubirea să moară,

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Cine eşti tu, moarte?
Sau, ce eşti?
Te-am personificat ca proştii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieţii
cu coasa
cu secera.
Când tu eşti slabă şi neputincioasă.
Moartea nu coseşte niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forţă!

Orbi, am zărit hidoşenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
şi uneori tâmp
al celor încercaţi de viaţă.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!