Poezii despre extratereștri și prezent
poezii despre extratereștri și prezent.
Conspirație
Extratereștrii antici
Aruncau săgeți tridimensionale
În sens aprioric
În planuri emotive
Undeva la obârșia seducției
Până dincolo de cognoscibil
Indulgența în înapoi la barieră
Strigau cei din ozene-uri
Conectați la experiențe ingenui
Marile invenții urmau să vină altminteri
În termeni euforici
Instabile și imprevizibile
Nici până astăzi
Nu avem certitudinea
Unor vizitatori extratereștri pe aici
Dar nici putință de tăgadă.
poezie de David Boia (29 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discipolul
Al meu discipol e Mitică,
Pe-orgoliul său am pus "sechestru"
Că mă consideră "maestru"
Și osanale îmi ridică
El continuat-a fără frică,
Elogiile "în buestru"
De parcă-aș fi extraterestru
Tot timpul mie mi-l dedică
Dar de un timp, să vezi matale,
Opritu-s-a din "reverie"
Și întâlnindu-l azi în cale
El replicat-a cu mânie:
Nu-mi mai ridică osanale,
Că a făcut de-acum hernie!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ex... temporal a... temporal
Am tras de remontor să mișc limbile cadranului
și m-am pomenit c-am pierdut noțiunea timpului,
după care am mâncat bine și intrând într-o letargie
încet, încet picotind, am adormit de-a lungul divanului
pătrunzând în lumea misterelor răstălmăcite din genialitatea simplului
ce nicio știință nu are explicație; cum inert și-atâta energie?!?...
Sunt spectator de-o himeriadă de năluciri de fapte, chipuri
dintr-un mojar al meu, materie transpusă-n plăsmuiri
chiar țipând din când în când, sau mă sufoc într-un exces de frică
și trec dintr-una-ntr-alta stări, o emotivitate-n multe clipuri
atâta de comune sau ciudate-ntr-un necunoscut de vechi priviri
printre care mă pun pe zbor planând în gol lângă o turturică.
Cum de nu mai sunt într-un prezent, pot circula în libertate
să redescopăr adevăr din mulții însumi de ai mei
ce-s bucățele-ntre catenele din lanțul liniei căreia-i sunt punct
ce se-nglobează-n filmul derulat din megaantica-mi proprietate
pe rola ce se-ncarcă-ntr-un mixaj atipic de colaj fără de vreun temei
și-n care nici n-apar... N-am cum că-s prea recent, ultimul punct sunt!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Earth Manager
Eu pot să împușc dintr-un glock 19 cu baloane,
apoi să șterg pereții de sînge, de parcă
am fost la război și totul s-a terminat tragic.
Pot crește la balcon portocali, povestind
tuturor că am moștenit acest har de la un duh
care a murit în blocul acesta prin 1914 și
acum se distrează și el cum poate. Pot să-mi
mai dau votul o dată platformei electorale
actuale, care scârțâie la fel de serios ca salteaua
bunicii la spital și nu ar fi o problemă,
dar bunica nu vrea să moară decât cu condiția
îndeplinirii acesteia, înainte de următorul scrutin.
Pot să mănânc pelin ca și cum aș mânca curmale,
lucru absolut necesar în rețetele de purificare
extraterestre. Pot să-ți recit o Biblie-ntreagă
sau un DEX, mult mai frumos decât aș putea
să-ți spun te iubesc. La final, pot și eu,
atât de femeie, să mă-nbăt și să fiu bărbată,
pentru tata, săracul, fiindcă el nici pân' azi nu poate
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treizeci și unu de versuri pentru gloria postumă a Adrianei Carrasco
toată iarna m-au iubit două mame
dar niciuna din ele nu avea gleznele Adrianei Carrasco.
în timpul manevrelor s-a oprit din înaintare
deși avea pușca la ochi, iar asta putea să o coste scump;
grijulie și-mbujorată de parcă se pregătea de mult să mă nască,
m-a ridicat cum culegi o scamă de pe
rochia de bal aruncată după viol în porumb.
cronicile arată că, mai târziu, luna ar fi fost înfulecată
de patru eschimoși transsexuali
captivi din vara lui '97 într-o competiție televizată.
însă eu, sub înalta protecție a Adrianei, am reușit
să-mi găsesc drumul: ochii pe care-i avea în dotare
făceau franjuri bezna aia nenorocită o urmam buimăcit și
feselor ei extraterestre le admiram
în toată splendoarea zvâcnetul și conturul.
dar prin câte zări nu m-a purtat femeia bionică
întâlnită într-o sâmbătă pe câmpul de tragere.
la cascada Urlătoarea mi-a șoptit cele mai drăgăstoase cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntâlnirea cu herder
(veche stampă nordică)
textul despre borges insuficient ca impresie generală
despre buna vedere a lucrurilor și cuvintelor
în joaca lor divină
datorită lui herder
am putut înțelege & face toate lucrurile
declanșând adevărate războaie ale strămoșilor cu sinele general
uneori freudian
alteori conform definiției geniului
deși timpul meu mereu limitat nu-mi permisese să particip la un seminar
pe o asemenea - în fond lecția despre neasemănare a ființelor
-în plenitudinea lor - consecință a războaielor despre care mi s-a relatat foarte rar
că le-ar fi pierdut vikingii - trecând prin sufletul meu
ca prin sinele de general al neamului meu
de după ștefan cel mare
umili plăieși ieșiți la cosit în zi de duminică
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre extratereștri și prezent, adresa este: