Poezii despre femei și pantofi cu toc
poezii despre femei și pantofi cu toc.
Praful saharian
femei tot mai grase aleargă
printre zebre asfixiate de praful saharian și mașini
bărbații lor poartă
tocuri și sutiene (?!) evită
să-nțepe-n accelerații
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciorapii
ești foarte
frumoasă
ești foarte
femeie de
bulevard e
ști
un aer de tomnă târzie
cu tocuri
un aer cu tocuri (?!)
așa
cu ciorapii
pe picior fo
arte negri
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce vorbesc femeile
De ce vorbesc femeile,
Când pot să tacă și pe tocuri?
De ce se poartă cheile
Înmănunchiate în brelocuri?
De ce desculțele picioare,
Deși mai mult pe jos purtate,
Sunt mai puțin atrăgătoare
Decât pe tocuri înălțate?
De ce-s făcute să vorbească,
Și cine oare le făcu
Să tacă și să ne iubească
La fel cum, poate, faci și Tu?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (11 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte miroase galben-auriu
dacă vrei poți să arunci la gunoi zilele în care ai fost puțin tristă, bijuteriile, aparatul de radio, rochiile transparente, tv-ul, pantofii cu tocuri, computerul, nopțile în care ai făcut dragoste degeaba sau
orice alt detaliu care te-a făcut să crezi că nu, nu ai fost vreodată singură
sparge femeie în astă noapte fereastra
ca și cum ți-ai sparge în sfârșit ochii
nu plânge
așează-ti frunze lungi, flori galbene-aurii sau albe-n păr
te culcă de ți-e somn
ar fi de-ajuns o singură sămânță de Sânziană-albă
pentru ca tu să scrii într-o noapte primul poem de dragoste
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partea mea de iubire
în partea mea de iubire
de pe trotuarul de vis-a-vis
a parcat un tir cu pocale
de cristal sinucis. și a
cum femeia desculță aleargă
după o pereche de tocuri
zăpada e-o maioneză (?!) din... mu(l)te
fire putrezite de iarbă
și se taie-ntre degete.
anul nou cu iubire s
a strecurat în mesaje
patul lui procust e gol -
scârțâie sub masaje...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul dimineților
tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea și-a ascuțit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit
poetul dimineților disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilema soldatului
femeia lui era frumoasă
ca un final de luptă
fără învinși, învingători
fără drapele trase
pe cranii de cai
fantasma lui purta pantofi
cu tocuri verzi, înalte
cât arborii sequoia
și-un șal alb
pe umerii-i timizi
de înger fără aripi
neprigonite uitări
cădeau peste ea
și-n frunte de mesteceni
sfâșiați de un dor ancestral
iubita lui era dilema
chiar îngerul din el
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saxofonul
cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
și visul era agățat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roșu șar
mant
transpirația se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agățate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz și atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pe vârful degetelor respirația ta e un talisman
deși părul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franțuzește
înot cu spatele și tocurile pantofilor taie podeaua cu înțepătura lor
cei trei pași înapoi și crucea lor sunt semnul meu de femeie
umerii tăi mișcători și pieptul înalt sunt semnul tău de bărbat
între aceste puncte de viață atingerea e o biserică
între niște dansatori care merg pe sârmă
ei se împleticesc așa cum le poruncește stăpânul tangoului
femeia ar vrea să facă mai multe mișcări spre cer cu piciorul ei deșuchea
t dar bărbatul îi strânge umărul într-o menghină
și nu o lasă să plece în lume decât împreună cu el.
poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caverne
Domnul meu doar pielea ne desparte,
Într-o apropiere parșivă și un gest infam.
Mi-e lumea un petec de carne
Presărat cu sare de mare.
Cuvintele se împiedică
De valurile sparte în calea... nimănui,
Numele meu stă scris pe
Suflet ruginit...
Azi pot să întreb timpul:
De ce mi-a bătut un rău necesar
Pe plămânul stâng,
Atât de aproape de inimă?
Liniștea îmi poate răspunde...
În schimb, mă pătrunde
Un gând:
Sunt femeie și îmi pot purta tocurile
Cu mândrie,
Oricând.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre femei și pantofi cu toc, adresa este: